Articol scris de Crin-Triandafil Theodorescu
Hai Tată închide ochii și dormi, nu te mai preface și nu te mai foi atât, e târziu și sunt obosit și eu, hai nu te mai mișca atât în mine și nu mai foșni din pleoape că deranjăm rânduri lungi de vecini atenți și hipersenzitivi,
hai Tată trage crucea aia peste creștet să-ți țină de soare și de ploaie și de dor să-ți țină, hai că-ți mai citesc un psalm dar e ultimul, bine? Că e târziu și a fost dimineață și a fost seară și e și mâine o zi lungă cât o veșnicie, o să avem timp să ne jucăm și să ne rostogolim în palma grea a Bunicului, spune-i că nu am uitat cum mă mângâia pe părul ros de valul mării, atunci când eram copil ca tine și tu erai bătrân cum sunt eu,
acum dormim, da? Că s-a făcut târziu în mine și sunt obosit de zile și e dorul adânc ca cerul, închide ochii Tată și dormi, te iubește Crin, hai că ne vedem mâine de dimineață să ne bem cafeaua împreună, dormi în pace și nu te mai juca cu degetele prin Psaltirea mea că știu exact unde am rămas cu cititul poveștii din seara asta, Tată, zău, ești așa copil uneori.
Urmăriți Saptamana.online și în Google News
