O tânără poetă din Prundu Bârgăului, pe nume Emilia Diana Robu, este singura finalistă din județul Bistrița-Năsăud la concursul Rețeaua Literară, organizat de poetul Gelu Vlașin. Este vorba despre o elevă din clasa a XII-A de la Liceul Teoretic Radu Petrescu din Prundu-Bârgăului, al cărei profesor coordonator este doamna Elena Cătană. Emilia este și cea mai tânără finalistă din acest an.
Săptămâna.online susține tinerii cu preocupări literare, fapt pentru care anul trecut am premiat doi participanți la concurs, iar în acest an am ales să o premiem cu o sumă modică pe Emilia Diana Robu.
Vedeți mai jos cum se caracterizează ea și citiți câteva din poeziile acesteia.
Mămăruța
Mă agăț ușor, fir cu fir
de iarbă
de osătura perfectă a trupului
unui copil.
În fâșii verzi credeam
c-am să-mi găsesc casa,
verdeața în care
îmi camuflez sufletul,
iarba în care
mi-am recompus aversiunea și vina,
locul unde nu ai nevoie de inimă
ca să iubești.
Aici renaști și ai șase picioare
Și mămica te mai strigă uneori
,,mămăruță’’.
Fanatism
Când îți rămâne o stea de mare la colțul gurii,
eu știu că ți-ai dorit doar totul.
Ai vrut ca marea să-ți spele iarna,
Ai vrut ca briza să-ți mângâie fulgii,
Dar nu ai știut că peștii învață să cânte
când ajung pe uscat?
Ai cântece adormite la colțul gurii.
Le-aș da la o parte, dar am corpul de nisip.
Curaj la fel de mare ca frica
Constant torturată de ideea
că-mi pierd vremea;
Constant torturată de suvenirurile din vise
ce nu le pot păstra
și cuvintele performative,
conversații cu oameni
pe care nu i-am cunoscut încă,
dar constant ne lovim pe stradă,
torturați de gânduri sau de niște urâte ghete de iarnă
cu conștiința primită prea devreme
cum am primit-o eu la șapte ani
și de atunci tot tânjesc și tânjesc
după tortura constant urâtă.
Poate am visat ghetele alea,
Poate că nu știam încă ce înseamnă
să fii urât sau
poate eram frumoasă și n-am știut să o păstrez,
pentru că nu pot să țin secrete,
nu am scoci să închid cutia,
doar magnet și lucruri
constant neprețioase.
Buze verzi, subțiri și amare
Adesea o auzeam râzând
în camera din spate,
citea cărți necitite de nimeni,
mânca mâncare nemâncată de nimeni
Într-o zi am vazut-o:
vorbea cu umbrele copacilor,
colecționa șervețele nazale,
număra oamenii din parc.
Frânturi de chip într-o gară,
printre geamurile murdare,
cu geanta în formă de pește,
râdea sub fular,
și avea buzele verzi, subțiri și amare.
Unde să mori astăzi
Moartea, s-ar zice astăzi, o frumoasă,
fără oase, fără corp,
un atom tâmpit, nu l-am chemat, nu l-am întrebat nimic.
Cum rămâne sufletul în grija destinului,
se întreabă oamenii fără Dumnezeu astăzi:
Ascunde realitatea în dulap
și îmbracă-te cu ea în fiecare zi.
Nimic nu e mai mic decât tine.
Nici dacă-i dai un pumn cerului,
Nici dacă auzi cele mai mici strigăte,
Nici dacă te arunci de la fereastra ta întunecată.
Emilia Diana Robu
Cls a XII-A de la Liceul Teoretic Radu Petrescu din Prundu-Bârgăului
Profesor coordonator: Elena Catana
Finalist al Concursului Național de Literatură Rețeaua Literară
