Teritoriul vechii Dacii a fost parte a Imperiului roman, România prin Ministerul Culturii a propus includerea frontierei provinciei Dacia în patrimoniul mondial UNESCO, lucru care s-a și întâmplat zilele trecute în urma unei decizii a Comitetului Patrimoniului Mondial ce s-a desfășurat în India, la New Delhi. În Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, la cea de a 46-a ediției a Comitetului Patrimoniului Mondial au fost incluse Ansamblul monumental «Calea Eroilor» realizat de Constantin Brâncuși la Târgu Jiu” și Frontierele Imperiului Roman – Dacia / Frontiers of the Roman Empire – Dacia.
Ministerul Culturii precizează că, România se alătură astfel, cu mândrie, marii familii a Frontierelor Imperiului Roman în nobila misiune de a valorifica acest patrimoniu de valoare universală excepțională.
România a depus, în ianuarie 2023, la Centrul Patrimoniului Mondial UNESCO, dosarul de nominalizare pentru Frontierele Imperiului Roman – Dacia, care s-a aflat, timp de un an și jumătate în procedură de evaluare în vederea stabilirii recomandărilor ICOMOS.
În perioada 8-21 august 2023, s-a desfășurat în România misiunea tehnică de evaluare a ICOMOS, organizată de Ministerul Culturii, prin Institutul Național al Patrimoniului și Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, în colaborare cu Comisia Națională Limes, autorități centrale, județene și locale, precum și cu Muzee și Direcții pentru Cultură din cele 16 județe implicate. Procesul de evaluare a continuat și cu solicitări de informații suplimentare și răspunsuri din partea României precum și cu o întâlnire cu ICOMOS a echipei coordonatoare de experți de la Paris.
Extras din justificarea criteriilor de înscriere, redate în proiectul de decizie al Comitetului Patrimoniului Mondial, elaborat pe baza recomandării ICOMOS:
„Bunul serial prezintă un important schimb de valori umane și culturale de la apogeul Imperiului Roman, respectiv dezvoltarea arhitecturii militare romane și a cunoștințelor și competențelor tehnice de construcție și de management al teritoriului, de la un capăt la altul al imperiului. […] Parte a sistemului general de apărare a Imperiului Roman, Frontierele Imperiului Roman – Dacia constituie o mărturie excepțională a extinderii maxime a puterii Imperiului Roman prin consolidarea frontierelor sale nordice și reprezintă o manifestare fizică a politicii imperiale. […] Ele atesta versatilitatea și sofisticarea modului în care romanii s-au raportat la topografia și climatul local, în contextul politic, militar și social al vremii, în partea de nord a imperiului. Cu o lungime de peste o mie de kilometri, Frontierele Imperiului Roman – Dacia este cel mai mare segment al Frontierelor Imperiului Roman și cuprinde atât sectoare terestre, cât și fluviale, caracterizate prin tipuri, amplasări și densități variate de instalații militare distribuite în teritoriu.”
Complexul Muzeal Județean Bistrița-Năsăud a contribuit în mod semnificativ la acest dosar, mai ales că granița imperiului roman a fost subiectul unor cercetări foarte serioase în județul nostru de-a lungul timpului.
Complexul Muzeal a precizat că este un moment unic în istoria patrimoniului cultural și arheologic al județului Bistrița-Năsăud: 47 de monumente arheologice de pe teritoriul județului Bistrița-Năsăud au devenit monumente UNESCO.
Bunul cultural „Frontierele Imperiului Roman-Dacia” (FRE-Dacia) a fost înscris, sâmbătă, în Patrimoniul Mondial UNESCO, demers început încă de acum 10 ani, pe baza Programului Naţional „Limes”, dedicat inventarierii şi cercetării arheologice a frontierei Imperiului Roman de pe teritoriul României. Prin decizia sa, Comitetul Patrimoniului Mondial UNESCO recunoaște atât Valoarea Universală Excepțională a rețelei de situri arheologice romane ce compun FRE-Dacia, cât și eforturile României de a construi un sistem coerent și eficient de protecție și gestiune a acestora. „România se alătură, astfel, celor 6 țări care au înscris deja segmente ale Frontierelor Imperiului Roman – Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Olanda, Germania, Austria, Slovacia.
Programul Național Limes, finanțat de Ministerul Culturii a făcut posibilă această nominalizare, coagulând și direcționând cercetarea și mai ales conectând aceste eforturi cu acțiunile de protecție şi gestiune, atât de necesare pentru prezervarea valorii și transmiterea acesteia către generațiile viitoare. Complexul Muzeal Bistrita-Nasaud a fost implicat intens în acest program participând și efectuând cercetări în echipe de lucru, atât pe teritoriul județului nostru cât și a județelor învecinate Cluj și Sălaj. De pe teritoriul județului Bistrița-Năsăud sunt incluse 47 de obiective romane de pe fosta graniță a Imperului Roman – Dacia, respectiv:
– castre: castrul roman de la Ilișua/Arcobara; castrul roman de la Livezile; castrul roman de la Orheiu-Bistriței.
– burgus-uri: Ilișua castellum; Spermezeu – Vârful Sitii; Negrilești – cetatea lui Negru-Vodă; Domnești-Tabla Pietroasă; Lunca- La Bolovani;
– turnuri de observare: UAT-Ciceu-Mihăiești: Ciceu – Corabia-Ponița; UAT – Ciceu-Giugești: Dumbrăveni – Măgura; Dumbrăveni – Dealul Râpelor; Dumbraveni – Dealul Podului 1 și 2;Dumbrăveni – Vârful Runcului; Dumbrăveni- Dealul Sflederului 1 și 2; UAT Negrilești: Dealul Muncelului;Negru Vodă; Cornul Malului 1 și 2; Purcărete – Fața Carpenului 1 și 2; UAT Căianu Mic: Ciceu-Poieni – Strunga Găvojdenilor; Ciceu-Poieni – Podul Milcoaiei; Ciceu-Poieni – Vârful Osoiului; UAT Spermezeu: Dobricel – Rângoița; Dobricel – Vârful Lazului; Spermezeu – Lazuri; Spermezeu – Sunătoare; Sita – Casa Urieșilor; Perișor – Ponoară în Vârf; UAT Zagra: Perișor – Păltiniș; Perișor – Corobană; Perișor – Vârful Zgăului; Perișor – Vârful Colnicului; Zagra – Dealul Lupului; Zagra – Dealul Ciorilor; UAT Salva: Salva – Modruț; Salva – Roata lui Todoran; Salva – Dealul Dumbravă; UAT Șintereag: Șintereag – Dealul Oului; UAT Budacu de Jos: Budacu de Jos – Dealul Cetății 1 și 2; Simionești – Vârful Măgurii; UAT Șieu-Măgheruș: Sărățel – Cetate 1 și 2; UAT Mărișelu: Sântioana – Vârful Mortila; UAT Monor: Dealul Braniște.
Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud dorește pe această cale să mulțumească tuturor celor care ne-au ajutat pe parcursul acestor ani, de la autoritățile locale, preoți, profesori, pădurari, până la simplii membrii ai comunităților locale care ne-au sprijinit în munca de teren și colegilor de la Muzeul Național de Istorie al Transilvaniei pentru excelenta colaborare.
Sursa foto: Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud
Castrul roman de la Ilișua, poate cel mai important monument arheologic din Limesul roman
• Castrul roman de la Ilișua era unul auxiliar, populat de Legiunea a XIII-a Germina, Cohorta a II-a Britannica și Ala I Tungrorum Frontoniana, conform informațiilor publicate în Poarta Transilvaniei, cu trimitere la specialiștii Complexului Muzeal BN.
• Macheta oferă o reconstituire a castrului roman, așa cum s-a lăsat el descoperit în urma săpăturilor arheologice efectuate de-a lungul timpului de către cercetători ( din 1978 până în 1995).
Sursa foto: Poarta Transilvaniei
• Dimensiunile și suprafața împrejmuite de zidul de piatră sunt de 182X182 mp (3,3 ha), iar dimensiunile și suprafața palisadei și a valului de pământ sunt de 140 X 135 mp (1,8 ha).
• Castrul roman de la Ilișua era unul auxiliar, populat de Legiunea a XIII-a Germina, Cohorta a II-a Britannica și Ala I Tungrorum Frontoniana.
• Acest castru făcea parte din Limesul Porolissensis (din Dacia Porolissensis) și avea legătură directă cu castrul Samum (Gherla). Situl arheologic de la Ilișua cuprinde atât castrul roman propriu-zis, cât și așezarea civilă (vicus).
• Pe locul locul acestui castru au existat două faze de construcție: castrul mic de pământ și lemn (care ar fi funcționat în perioada 106/107-117/118 după Hristos, construit de cohors II Britannica sau de către o vexilație din legiunea XIII Gemina) și castru mare de pământ construit la începutul domniei lui Hadrian de către ala I Tungrorum 26 Frontoniana, refăcut ulterior în piatră.
• Aşezarea civilă care va apare lângă acest castru se va numi Arcobadara (toponim indigen împrumutat de la o aşezare din apropiere.
• Macheta oferă o imagine de ansamblu identificând locul locuinței comandantului (Praetorium), bărăcile soldaților, grajdurile, clădirea comandamentului, magazia etc.
• Pe lângă rolul lor militar, de apărare ale sectoarelor de graniță, castrele romane au devenit importante centre administrative și economice, adevărate focare de romanitate și civilizație, în jurul cărora s-au constituit rețele de așezări care asigurau hrana și echiparea trupelor. Așa se explică faptul că, între numeroasele artefacte găsite aici, se găsesc unelte și ustensile care atestă diversele ocupații în care populația a fost antrenată: agricultură, meșteșuguri, comerț ca și intensele legături cu centre de producție din provincie și din imperiu.
