Articol scris de Crin – Triandafil Theodorescu
Înainte de nuntă trecem toți pe la cimitir, Tata ne așteaptă în paltonul lui de beton armat, plutind sub un cer transparent, suntem o roată uriașă de oameni din Casa lui Triandafil, îi recit parastasul cu ochii închiși și-i cântăm toți Hristos a înviat din morți, un timp tăcem agățându-ne de cruce și unii pe alții cu privirile, Mihai duce mâna la buzunar și aprinde o țigară, o lasă să ardă pe bordura mormântului, Tata a fumat până în ultima clipă a vieții și cine are bolovani să arunce să arunce sănătos, ard lumânările și arde țigara într-un rug de bine și de rău, de virtute și păcat împreunate, apoi cineva întreabă dacă ne amintim faza cu rețeta falsă de prăjituri și toată lumea izbucnește în râs, se deapănă repede alte amintiri cu Tata cel șugubăț și parcă și crucea aia de la creștetul lui zâmbește în soare, și după ce râdem și oftăm toți ne ducem la cununie, îmi tremură picioarele și vocea, nu-mi dau seama cum ajung să îmbrac un felon de-un albastru răvășitor, ca o mare egeeană curgându-mi pe umeri și când ieșim din altar mă izbesc ochii Roxanei și ai lui Mihai și izbucnesc în lacrimi, plâng fără maluri, e a doua cununie la care plâng și cealaltă a fost a mea, ieri a fost, atâta a durat între cununia mea și cununia copilului meu, o zi, atât a fost viața mea, plâng cu cutremur, cade azi al doilea lanț al inimii mele, ridic printre lacrimi coroana și-o lipesc de fruntea copilului meu devenit bărbat, cu mâinile mele de pământ îmi cunun copilul, cu mâinile de pământ îmi încoronez copilul în iubire, cu mâinile cu care l-am îmbrățișat la botez,
se cunună robul lui Dumnezeu Mihai cu roaba lui Dumnezeu Roxana,
e locul cel mai înalt al vieții mele și fix prin mijlocul coroanei ochii lui Mihai privindu-mă în adânc, el crește în slavă și eu mă umilesc, el răsare și eu pășesc spre apusul vieții,
apoi mulțumesc lui Dumnezeu pentru clipa asta și părinților Roxanei pentru copilul pe care mi l-au dăruit, Roxana e din lumea de dincolo, ireal de frumoasă și nespus de curată-n inimă, în piepturile lor dă din aripi Duhul Sfânt și le iese prin ochi curățenia inimii, nu merit o asemenea răsplată și Doamne Iisuse Cel desculț și Înviat, îți sărut mâna pentru nesocotelile Tale generoase, pentru zăpăcirea contabilă cu care mi-ai spălat viața cu apa iubirii,
apoi strecor mâna în buzunarul reverendei albastre și-i întind lui Mihai, în lacrimile tuturor, ceasul pe care Tata mi l-a dăruit în ziua nunții mele,
Mihai, uite ceasul ăsta, mi l-a dat Tata când eram acolo unde ești tu acum, ia-l și dacă poți, dă-l și tu mai departe, copilul meu devenit bărbat,
și-i implor apoi să se despartă de mine și de Ea ca de-o corabie care i-a dus pe plaja paradisului, că Dumnezeu iubire este și ca să nu greșești doar iubește-o pe ea înainte de toți, Mihai, noi vom fi mereu aici, gata să vă dăm inima îngropată în coastă, pâinea de pe masă și sângele dacă e nevoie, dar acum gata, despărțiți-vă de tatăl și de mama voastră și uniți-vă într-un trup sub palma blândului Înviat, rătăciți-vă beți de dragoste și desculți de orgolii, căutați-vă în ochii celuilalt, că ce va da omul în schimb pentru sufletul său și unde este sufletul său decât înlăuntrul iubirii lui și plâng fără să mă mai pot opri și un gând tainic de recunoștință crește în mine deodată, căci copiii noștri care se căsătoresc ne dăruiesc un nou drum, că fără să știe Mihai, făcându-se una cu Roxana lui, mi-a legat la picioare sandalele de deșert și de cărare fără întoarcere, că una singură a mai rămas și toate ale vieții mele sunt împlinite, și-un singur lanț agățat de aripile mele de dimineață mă mai ține din zbor,
du-te, copilul meu, du-te și caută-ți fericirea, să nu-ți pese de ce vor spune și de cum te vor măsura cu mințile lor, cu sufletele lor oarbe, te vor trăda prieteni și te vor vinde unii, îți vor călca inima cu răutate, dar tu rămâi în curțile Dumnezeului celui Viu, tu iubește-o nebun și aleargă cu ea prin viață, că mai mare dar de nuntă ca Dumnezeu nimeni nu îți va da, viața ta curgând în viața Roxanei, du-te și iubește-o că cine iubește nu poate greși,
casă de dragoste, șoptește apoi un preot,
casă de dragoste să vă clădiți deasupra inimii, e singura care ține de cald în veșnicie.
Doamne Dumnezeul lui Tata și Dumnezeul lui Mihai și-al Roxanei, îți sărut picioarele pentru lumina zilei de azi și pentru marea dezlegare pe care mi-ai așezat-o în suflet. C-atât de mult m-a iubit Desculțul și-atâta iubire a pus în viața mea încât ce am greșit s-a spălat și ce-a rămas e aurul împărăției fără de moarte.
