Articol scris de Crin – Triandafil Theodorescu
Mă uit lung, de sub clopul meu de paie, în ochii fiecărui concitadin, pe la magazine, în piață,
poate clipește unul și se dă de gol, ăla de mi-a găsit dosarul medical uitat pe undeva, pe vreo tarabă unde-am târguit rodii și resturi stelare pentru acrit varza în butoi,
e unul în orașul ăsta care știe despre mine cum îmi sunt așezate inimile în piept, volumul prostatic și colesterolul, precum și alte taine medicale mai mari și abisale,
mi-l imaginez seara, după ce și-a spălat dinții și și-a recitat conștiincios rugăciunile, întinzând mâna pe noptieră după dosarul meu medical, potrivindu-și ochelarii pe nas și plimbându-și limba peste buze, ia să vedem ce mai citim seara asta,
urmărindu-mi cu degetul prăpastiile și crestele electrocardiogramei, tresărind când dă de CT-ul ăla, ia te uită ce hemangiom strașnic ascunde popa din Lușca în spatele ochiului stâng, ah, putea fi o tumoră, ceva mai palpitant, a naibii scriitură, dosarul ăsta e cam lipsit de intrigă narativă, are deficit de emoție scriitoricească domle, putea fi scris mai bine, o dramă acolo, un început de ceva definitiv și fascinant, apoi pipăind evaluator restul de pagini, dar să nu ne pierdem speranța, poate-poate, lăsăm pe weekend fotografiile color ale colonoscopiei, deci așa arată văzut din înăuntru spre dinafară dumnealui cu sandalele alea albastre, și mai avem analiza somnului și alea de sânge, examenul cardiologic, cel de helicobacter și harta alunițelor din locurile cele mai intime, hai că nu e chiar așa plictisitoare lectura de seară,
e unul în orașul ăsta care și-a luat bilet în lojă la spectacolul metabolismului meu intim, care-mi știe dumnezeiește și pe dinafară recensământul la leucocite, cum se comportă inima mea la efort și densitatea pilozității corporale,
un fel de duhovnic ilegal al ființei mele, unul care mi-a luat secretele medicale în captivitate, le ține legate cu lanțuri pe noptiera lui,
e unul domle în orașul ăsta…