Pe urmele lui Mihai Eminescu… Caietele manuscris

de Ion Lucian Petraș

Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinta din 25 ianuarie 1902. Titu Maiorescu dona Academiei Române toată opera scrisă de mînă a poetului. Într-o ședință a instituţiei, era citită cu voce tare scrisoarea de donaţie: „De la Mihail Eminescu posed – dăruite mie de dînsul în diferite ocaziuni – multe manuscrise, parte poesii publicate, parte studii, traduceri și articole de presă. Toate aceste manuscripte, așa cum se află: în cărți cartonate, în caiete cusute și în foi volante, vi le trimit alăturat și le dăruiesc la rîndul meu Academiei Române pentru a servi celor ce se vor ocupa în viitor cu cercetări mai amănunțite asupra vieții și activității marelui nostru poet“.

“Întemeiată pe cunoaşterea intimă a reliquiilor[1] lui manuscrise” , dar şi pe alte materiale din “neistovitele depozite ale Bibliotecii”, “integrală; și critică” , ediţia Perpessicius, iniţiată în 1939 sub egida Academiei Române şi încheiată în 1999 (cu volumul XVII – Bibliografia), constituie acel corpus eminescian care reface în detaliu laboratorul creaţiei poetului, luminând multiplele şi complexele faţete ale operei şi vieţii (poezie, proză, dramaturgie, publicistică, documente, corespondenţă), reprezentând aşa cum estima N. Iorga, “un monument naţional” , construit conform principiului că; “ orice rând din Eminescu merită să fie tipărit”, aflăm din prezentarea Academiei Române.

Urmând acelaşi deziderat, realizarea de către Biblioteca Academiei Române a bazei de date text-imagine conţinând manuscrisele M. Eminescu are drept scop diseminarea informaţiei culturale prin accesul multimedia la manuscrisele cu valoare de tezaur. Proiectul cu o durată de trei ani, a scanat toate documentele și a realizat o  bază de date disponibilă electronic tuturor celor interesați. Astfel, manuscrisele eminesciene sunt, pentru prima dată, accesibile publicului larg printr-o aplicaţie de tip bibliotecă virtuală. Interesante sunt variantele diferite ale poeziilor și corecturile realizate pe fiecare text cuprins în Caietele lui Eminescu, unele realizate cu alt scris, deci corectate de altcineva, probabil Titu Maiorescu.

La împlinirea a 155 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu, Academia Română a lansat pe 15 ianuarie 2005 în Sala de expoziţii a Bibliotecii Academiei Române primul volum de manuscrise facsimilate ale poetului. Volumul anunța un vast proiect ce urma să cuprindă în total 23 de volume.

Manuscris poezia O rămâi, sursa foto: Academia Română

„Publicarea Caietelor lui Eminescu reprezintă, indiscutabil, proiectul cel mai important al culturii române la începutul acestui mileniu. Trei generații de intelectuali, începând cu Nicolae Iorga, continuând cu Perpessicius, G. Călinescu, C. Noica și cu cei care i-au urmat, s-au străduit să reproducă aceste foi pe punctul de a se destrăma. Începând să le tipărească, în facsimil, în 2004, Academia Română a reușit, iată, să scoată până acum (n.n.2006) 12 manuscrise (în 21 volume) din cele 24 cate există la Biblioteca Academiei Române. Sperăm ca în cel mult doi ani de zile de aici înainte să putem spune românilor că acest proiect, repet, de interes național a fost dus la capăt. S-ar spulbera, în acest fel, și mitul că românii nu duc lucrurile la capăt”, a declarat Eugen Simion, pentru ziarul Ziua, în anul 2006 cu ocazia lansării unei serii de 12 volume.

Publicarea manuscriselor nu a fost o misiune ușoară nici măcare pentru Academia Română. Realizarea primului volum al seriei de manuscrise ale lui Eminescu, proiect lansat sub egida Academiei Romane pe 15 ianuarie 2005, a costat 140.000 de lei, bani acordați de Ministerul Culturii și Cultelor, deși prețul estimat inițial era de 250.000 de lei.

Pentru următoarele cinci volume, apărute în ianuarie 2006, Ministerul Culturii și Cultelor nu au mai acordat finanțare. În 2005, ministrul Culturii de la acea dată, Mona Muscă (PNL), nu a locat fonduri și l-a trimis pe coordonatorul seriei, academicianul Eugen Simion, la vremea aceea președinte al Academiei, să obțină finanțare pe cont propriu, de la bănci. Astfel, volumele II-VI au fost finanțate din sponsorizări și publicate de Editura Academiei în colaborare cu Editura Enciclopedică.

  Ultimele patru volume au fost lansate în anul 2009, încheind astfel seria de 23 de volume, acestea pot fi consultate la marile biblioteci din țară, la Biblioteca Academiei, dar și online într-o bază de date.

Aici puteți găsi caietele manuscris ale poetului Mihai Eminescu

http://aleph500.biblacad.ro:8991/F?func=find-b-0&local_base=img

„Orice lectură nouă din Eminescu ne pune în faţa aceleiaşi dileme: ce ne place din Eminescu, ce primeşte, azi, sensibilitatea noastră postmodernă din acest mare liric apărut într-o epocă în care romantismul european abia se încheiase şi simbolismul îşi anunţase deja prin Baudelaire primele acorduri…

Poezia românească a pornit, într-un chip sau altul, de la Eminescu, chiar şi atunci când s-a îndepărtat de el (cazul simbolismului, cazul Blaga, cazul – mai complex – al inclasabilului Arghezi). Eminescu a devenit un model şi, cu timpul, un mit al spiritualităţii noastre” aflăm de pe site-ul Academiei Române (Acad. Eugen Simion, Prefaţa la ediţia EMINESCU – OPERE vol. I-V, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti 1999-2000).

Pentru că pe 15 ianuarie a.c. îl omagiem pe Mihai Eminescu vă îndemn să publicați și voi câte o poezie care vă place din creația marelui poet în fiecare zi până în data de 15, așa putem să inundăm platforma Facebook cu poezia lui Eminescu.

.


[1] relicvelor

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%%footer%%