de Ion Lucian Petraș
Satul Arșița face parte din comuna Măgura Ilvei și este situat între culmile Munților Bârgăului și Rodnei. E un sat cu puțini locuitori în jur de 200 de fumuri dar care și iarna e plin de viață. Am ajuns acolo pe jos pentru că a nins și nu ne-am riscat să rămânem blocați pe drum.
Am admirat de pe culme satul Măgura Ilvei, ne-am oprit câteva minute să fotografiem cariera de la intrarea în sat, imaginea coloșilor galbeni pe un fundal verde închis ne-a încântat ochii și lentilele aparatului foto.
Am intrat în satul Arșița, un sat de poveste, cu case frumoase, gospodării cu animale așa cum ne amintim din vremea copilăriei, parcă desprins dintr-o poezie de Coșbuc. Pe drum am fost acompaniați de toți câinii care simțeau mirosul de străini și am făcut cunoștință cu Ghiță, un godinaș scăpat din curte pe care o femeie îl conducea spre casă. Foto Marco Gered Zsolt (https://www.facebook.com/fotomarco.geredzsolt) a profitat de oportunitate și a iești o poza frumoasă: cu cățel și purcel la plimbare prin sat.
Tot pe stradă ne-am întâlnit cu nea Stretea Visarion un om harnic care ține două ferme și își propune să aducă și turiști în poienile de pe munte. Am discutat cu el despre dificultățile fermierului român, despre lipsa forței de muncă și greutățile vieții de munte. Era tot timpul cu zâmbetul pe buze și ne-a explicat cât de mult se străduiește să reziste în această lume în care simte faptul că nimeni nu îi ajută în mod real pe crescătorii de animale. Dimpotrivă, parcă toate lucrurile sunt așa făcute încât să nu mai avem crescători și să cumpărăm totul de la alții.
Nea Visarion ne face o propunere de nerefuzat să urcăm cu el până sus la munte unde are o stână. Stâna se află pe Vârful Colun (sau Colundul cum îi spun locuitorii) cu altitudinea de 1089 m. O asemenea ocazie nu o puteam refuza, așa că ne-am urcat în jeep-ul lui și am pornit pe coclauri până la stână. Acolo ne-au întâmpinat niște câini ciobănești foarte frumoși dar care își făceau foarte bine treaba de paznici. Nu ne puteam mișca nici doi pași de lângă Visarion că erau pe noi, așa că însoțiți de stăpân am făcut un set de fotografii cu oile și caprele de la stână. Afară era un ger cumplit și bătea un vânt care îți intra prin toate cioantele. Mă uitam la Visarion care era cu geaca desfăcută și mă gândeam că traiul la munte te călește și te face mai puternic. Eu zgribuleam de frig deși eram bine echipat, iar el umbla cu pieptul dezgolit.
Am coborât în sat la o cană de ceai fierbinte, pregătit de doamna Eugenia (mulțumim), și am mai depănat ceva povești despre politică și administrație. Am aflat că Visarion nu e străin de aceste lucruri și a fost cândva viceprimar. Vremuri în care nu se puteau face prea multe, iar bugetul comunei era unul foarte mic. Nea Visarion a fost și în Franța unde a învățat tehnici de producție a brânzeturilor și produselor din lapte, o vreme a avut și o mică unitate de producție, la care însă a renunțat.
Planurile de viitor sunt mari, Visarion vrea să construiască sus pe munte o pensiune unde să primească turiștii și să le ofere produse naturale făcute acasă de el și familia lui. Ne-a spus că vara se pot face ture turistice foarte frumoase pe munții Rodnei dar și pe munții Bârgăului, satul Arșița fiind bine poziționat din acest punct de vedere. Chiar de la stâna lui este un punct de belvedere de unde se văd foarte frumos munții Rodnei. Din păcate, în ziua când am urcat noi acolo era ceață deasă și nu am putut să vă oferim ocazia să vedeți peisajul în straie de iarnă al munților Rodnei. Ne-am despărțit de nea Visarion cu gândul că ne mai vedem și că ne vom întoarce la Arșița.
Vă invit să admirați fotografiile realizate de prietenul meu Foto Marco Gered Zsolt împreună cu care am realizat acest foto-reportaj.
