Jurnal de voluntar – în vama Siret voluntarii sunt în prima linie și fac minuni mari și mici pentru refugiații din Ucraina

Foto reportaj cu Bogdan Oprea, voluntar

Bogdan Oprea este doctor în Științe ale Comunicării (2021) și profesează în domeniul academic din 2007, ca jurnalist, din 1998 și, ca specialist în comunicare publică, din 2012. Este dublu licențiat, în Jurnalism (2006) și Filosofie-Jurnalism (2006) și are un master în Campanii de Comunicare în Publicitate și Relații Publice (2010). Teza lui de doctorat, care a tratat subiectul dezinformării și manipulării online în rețelele de socializare în campaniile pentru alegerile prezidențiale din România, a fost acordată cu distincția „Excelent / Summa cum laude” și a fost laureată cu Premiul „Cea mai bună teză de doctorat în domeniul «Științe Sociale»” în cadrul Premiilor Senatului Universității din București 2021.

Bogdan Oprea este profesor universitar doctor la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității București iar acum este și voluntar în vama Siret la Fundația pentru SMURD. El și-a făcut bagajul și a plecat din București pe 28 februarie a.c., nu a mai putut să stea și să nu facă nimic. Bogdan a pus tot ce credea că are nevoie în mașină și s-a dus tocmai la vama Siret pentru a se înrola în „armata de voluntari” care sprijină refugiații. Bogdan lucrează remote din mașină și își ține cursurile cu studenții, iar în restul timpului face muncă de voluntariat în vamă. După multe ore de muncă și voluntariat (care tot muncă este) Bogdan ține un jurnal de voluntar pe facebook și ne spune în fiecare zi ce s-a întâmplat și care sunt lucrurile importante. Pentru că este profesor de comunicare și jurnalism, mi-am permis să îi solicit acordul de a publica pasajele importante din jurnalul lui de voluntar. Precizez că textul îi aparține lui Bogdan Oprea integral pentru că nu am vrut să interferez cu ceea ce simte el și cum se văd lucrurile de la firul ierbii, din teren, cum se spune. Cred că sunt edificatoare situațiile prezentate, emoțiile trăite de el și de ceilalți voluntari alături de care în fiecare zi se fac minuni mari sau mici pentru fiecare suflet, indiferent de cetățenie, rasă, culoare a ochilor. Nici animalele de companie nu sunt uitate, pentru că și ele au nevoie de hrană și îngrijire (cine pleacă din calea războiului cu un sac de mâncare pentru animale?).

Jurnal de voluntar by Bogdan Oprea

„1 martie 2022

Peste Vama Siret, Suceava, se lasă o nouă dimineață friguroasă, în adieri scurte de vânt se resimt -7 grade Celsius… Am ajuns aici aseară după un lung drum de 9 ore de la București, presărat cu mai multe opriri pentru a rezolva din sarcinile de școală pe care plecarea mea le-a bulversat cu totul. Le mulțumesc prietenilor și familiei care m-au ținut la telefon aproape tot drumul; după noaptea precedentă, în care am dormit doar 3 ore din cauza pregătirilor, discuțiile cu ei m-au menținut alert și m-au ajutat să ajung cu bine.

Așa cum mă așteptam, primele ore la frontieră au fost cele mai grele. Am plâns de mai multe ori ascuns sub masca de protecție. Plâng și acum, când scriu aceste rânduri. Am văzut în multe momente lacrimi în ochi și la ceilalți colegi voluntari și pompieri, unii dintre ei care sunt aici deja de mai multe zile. Așa am înțeles că nu te poți obișnui cu tragedia care se întâmplă aici secundă de secundă. Absolut cutremurătoare sunt momentele când preiei mame cu copii în brațe care plâng speriați cu capul obosit lăsat pe umerii lor. În frigul tăios de afară, la ore adânci în noapte, după zile petrecute la coadă la frontiera ucraineană, plânsetul lor este cel mai cumplit lucru pe care-l poți auzi vreodată. Nu mi-l voi putea scoate din minte întreaga mea viața. Niciodată. Niciodată.

Nu există pedeapsă suficient de dură pentru cei care produc această suferință, niciun animal de pe fața pământului nu este capabil să producă o astfel de durere unui copil din specia lui. Niciunul! Niciodată!

A fost o noapte în care am distribuit multe scutece și produse de igienă. „Is this from the Romanian people?”, m-a întrebat o femeie la vreo 35 de ani în timp ce-i întindeam un pachet de scutece și unul de șervețele igienice pentru bebeluși, apoi a izbucnit în plâns. Mama ei sau soacra s-a apropiat de mine, avea și ea lacrimi în ochi și o tristețe pe care o vrea ascunsă. Nu-și permitea să nu fie puternică.

Nu pot merge să dorm, deși frigul devine dureros. Cum să pot închide ochii când, la câteva sute de metri de mine, sunt copii care au petrecut încă o noapte într-un ger năprasnic sub cerul liber, într-o mulțime de oameni care așteaptă să plece, poate, pentru totdeauna din propria lor țară. Ieri-seară disperarea lor de a se salva din calea războiului și a morții s-a lăsat cu focuri de armă de avertizare din partea grănicerilor. Cum poți să-ți liniștești copilul într-un astfel de moment? Ce poți să-i spui, ca mamă, ca să-i oprești plânsul? Ce-i spui când întreabă unde este tatăl lui și când îl va putea strânge în brațe din nou? Ce?

#StandWithUkraine #voluntarISU #ISUBIF #ISU #SMURD #salvatordinpasiune #voluntar #FundatiapentruSMURD #UniversitateadinBucuresti #UniBuc

2 martie 2022

Am ajuns din nou la mașină, adăpostul și biroul meu din aceste zile. Fluxul de refugiați s-a oprit, parcă, de tot. Privesc pe geamul mașinii peste umărul meu stâng spre corturile cu refugiați, aflate la vreo 15 metri depărtare, și totul pare încremenit. Este înfricoșător. Același lucru îl simt în interiorul meu.

Fac bilanțul zilei și sunt dezamăgit. Asiguratul transportului și a cazării pentru 16 studenți și doctoranzi trimiși la căminele Universității din București, unde colegii mei le oferă adăpost, hrană și asistență; mâine vor fi vizitați și de studenții mei din Asociația Studenților la Comunicare. Apoi, participarea la două ședințe de organizare strategică grele, dar, sper eu, de bun augur. Am mai susținut seara un curs la masterul francofon online din mașină. În rest, pagini de agendă pline de neputință, dureroasă neputință…

Pun, totuși, la bilanțul zilei și cei mai frumoși oameni din lume pe care i-am cunoscut astăzi. Am vrut și ieri să scriu despre voluntari, dar mi se închideau ochii când scriam postarea aceea prea sentimentalistă totuși, mi-am dat seama de asta dimineață. Astăzi am întâlnit și mai mulți oameni frumoși ai lumii noastre, voluntari veniți din toate colțurile țării. Mi-aș dori să pot să vi-i prezint într-o zi. Am pagini din agendă pline de numele lor, dar aș vrea să-i vedeți și chiar să-i puteți cunoaște. Cine are timp, însă, de poze în aceste momente?… Spun doar atât: o lume cu ei ar fi o lume perfectă, deci nu poate exista. Pentru că tot am pomenit mult astăzi despre Biserică în ședințele la care am participat, i-aș descrie în termeni biblici ca pe niște heruvimi. Nu întâmplător etimologia termenului „heruvim” își are originea în akkadianul „a binecuvânta”. Învățătura creștină spune că heruvimii fac ordine în mișcarea începută și neîncepută a universului și că răspândesc iubirea lui Dumnezeu. Ce descriere potrivită și pentru voluntariat! Întâlnirea lor aici este o binecuvântare și, astfel, necesara răsplată de care aveam nevoie pentru toate celelalte neajunsuri.

Clima dată la maximum în mașină pare insuficientă, dar pătura pe care am înfășurat-o în jurul meu m-a încălzit brusc. Prima gura de apă după cea băută dimineață, la trezire, mă face să-mi dau seama cât sunt de inconștient și neglijent cu mine. Adrenalina a preluat controlul întregului meu corp în ultimele zile. Este fantastic organismul acesta al nostru și cum știe să se auto-prezerve. După cele în jur de 9 ore pe care le-am dormit în ultimele 92 de ore, dintre care 7 au fost azi-noapte în mașină, mă simt prea puțin obosit. Ce este, cu adevărat, dificil este sentimentul de neputință și deznădejdea. Evoluția zilelor viitoare îmi va dovedi dacă este justificată sau nu și ce am de făcut mai departe.

Noapte cu liniște și pace tuturor!”

#StandWithUkraine #voluntarISU #ISUBIF #ISU #SMURD #salvatordinpasiune #voluntar #FundatiapentruSMURD #UniversitateadinBucuresti #UniBuc

4 martie 2022

Prima noapte într-un pat și cu haine curate de duminică încoace. Mă gândesc ce este în sufletul refugiaților pentru care va mai trece multă vreme până când se vor putea bucura cu adevărat de o noapte odihnitoare…

Este greu de făcut un bilanț pentru ziua de astăzi. A fost o zi în care am îmbinat cu greu activitățile umanitare și cursurile online de la facultate susținute din mașină. Am avut 6 ore de curs, alte 3 au fost ieri-seară, iar, mâine mai am 7 ore… Dar, apoi, urmează 5 zile în care mă pot dedica exclusiv activităților umanitare. Mă bucur nespus să văd că „semințele” sădite în prima mea zi aici dau rezultate. Deznădejdea de ieri-seară pare răzbunată. Cu concursul unor oameni minunați din rândul voluntarilor, dar și al instituțiilor statului, fluxul de primire a refugiaților a fost reorganizat. Continuând să mergem împreună în direcția aceasta, putem da un exemplu de colaborare între instituții și societate. Sper să continuăm cel puțin la fel ca astăzi.

În 4 ore trebuie să mă trezesc căci vin primele întăriri, noi voluntari de la Fundația pentru SMURD. Va fi o zi lungă și grea, dar fiecare om ajutat merită orice efort. Noi toți suntem aici s-o facem!

#StandWithUkraine #voluntarISU #ISUBIF #ISU #SMURD #salvatordinpasiune #voluntar #FundatiapentruSMURD #UniversitateadinBucuresti #UniBuc

5 martie 2022

În Vama Siret, Suceava, oamenii frumoși, voluntari și din instituții, au grijă de toți în funcție de nevoile lor.

Spațiile „Mama și copilul” au fost create special pentru sugari, aici bebelușii pot fi alăptați, li se poate pregăti un biberon cu lapte și pot fi schimbați. În plus, corturile de așteptare pentru transport au fost dotate cu televizoare cu desene animate pentru cei mici, iar eu am cumpărat astăzi toate cărțile de colorat și creioanele din depozitul unui magazin din Siret. Bucuria din privirea copiilor cărora le-am dat cărțile și creioanele nu poate fi descrisă în cuvinte!

Reprezentanți ai Asociației Naționale a Interpreților Autorizați în Limbaj Mimico-Gestual sunt la datorie și asistă refugiații neauzitori. Am comunicat cu dumnealor în puținele semne pe care le mai știu de la cursul de limbaj mimico-gestual (LMG) pe care l-am făcut la mine la facultate, dar, mai ales, deoarece am înțeles cât de importantă este lectura buzelor, labiolectura, pentru comunicarea cu un neauzitor. Am lucrat, în ultimele zile, pentru amenajarea unor spații speciale de primire destinate neauzitorilor, nevăzătorilor și persoanelor cu deficiențe locomotorii și neuromotorii, sper ca mâine să fie gata!

Nici animăluțele nu sunt neglijate în Vama Siret. Casa lui Patrocle este prezentă aici cu ambulanța veterinară și oferă tratamente, hrană, echipamente, dar și acte animalelor refugiate din Ucraina alături de stăpânii lor.

Bineînțeles, preoții și fundațiile umanitare religioase sunt și ele prezente cu ajutoare pentru trup, dar și pentru suflet, iar sarmalele măicuțelor sunt… oare pot spune „divine”? Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, The American Jewish Joint Distribution Committee (JDC), Asociația „Misionând Generația de Mâine” (MGM) a penticostalilor și alte organizații umanitare religioase lucrează cot la cot pentru a ajuta refugiații.

Este impresionant cum locul acesta, o simplă vamă, s-a transformat, în doar câteva zile, într-un univers atât de complex în care grija pentru cel în nevoie devine legea care guvernează orice și pe oricine. Să fie, oare, posibilă o astfel de lume, în care tot ceea ce faci este în slujba altruistă a grijii față de celălalt?… Aș vrea să trăiesc în acea lume!

#StandWithUkraine #voluntarISU #ISUBIF #ISU #SMURD #salvatordinpasiune #voluntar #FundatiapentruSMURD #UniversitateadinBucuresti #UniBuc