Ce avem noi aici? Avem un anunț pe Facebook cu privire la depunerea demisiei din funcția de Ministru al Apărării. Momentul este nepotrivit: tocmai în apropierea Zilei Armatei, aniversată anual pe 25 octombrie. Dar motivele mă îngrijorează.
Domnul ministru Dîncu Sebastian spune că nu se înțelegea cu Președintele României, Klaus Johannis, care este citez : „comandantul suprem al armatei”.
Chestia asta cu suprem m-a zgâriat pe creier (știam că nu mai există așa ceva) și m-am documentat. În consituția Federației Ruse, președintele federației este Komandantul suprem al armatei, și în Constituția Republicii Comuniste România președintele era la fel de suprem comandant al armatei. Singura problemă este că în Consituția României anului 2022, surpriză: președintele nu este comandantul suprem al armatei. Pentru clarificări vedeți pozele mai jos și pentru comentacii de partid vă stau la dispoziție în comentarii. În Constituția României scrie negru pe alb că „Președintele României este comandantul forțelor armate”. Deci nu este suprem și nu este comandatul armatei, este comandantul forțelor armate (care înseamnă toți militarii).
Acum sunt mai multe scenarii: fie ministrul Dîncu nu știe cine e șeful și dacă e suprem sau nu, fie a vrut să facă o trimitere la unii mai dinspre est care dacă nu au suprem în titulatură nu se simt bine, sau pur și simplu a rămas cu un șablon comunist în ceea ce privește funcția și rolul Președintelui în domeniul apărării. În toate variantele, pentru domnul ministru nu iese bine: oricum întoarcem problema pe toate părțile noi ca stat nu avem un comandant suprem, deși ne dorim mai tot timpul un tătuc acolo la Cotroceni!
Poate că studiul Consituției României ar fi un exercițiu bun pentru demnitarii români și nu ar strica și un examen/lucrare scrisă la accederea în funcție. Numa zic, nu dau cu paru!
