Soultzmatt, Alsacia – Într-o poiană liniștită din Munții Vosgi, departe de zgomotul marilor orașe și de granițele României, o placă simplă de piatră păstrează vie memoria unor destine frânte de război. Inscripția, scrisă în limba franceză, este un omagiu adus soldaților români morți în captivitate în timpul Primului Război Mondial și poartă semnătura unei figuri emblematice: Maria a României.
Placa se află în Cimitirul militar român de la Soultzmatt, cea mai mare necropolă românească din Franța. Aici sunt înhumați aproximativ 678 de soldați români, majoritatea prizonieri de război capturați în 1916 și transferați în lagărele germane din Alsacia și Lorena, unde mulți au murit din cauza bolilor, foamei și condițiilor extreme.
„Această țară nu vă este străină”
Textul gravat în piatră spune: „Soldați români! Departe de patria voastră pentru care v-ați jertfit, odihniți-vă în pace, aureolați de glorie, în acest pământ care nu vă este străin.” Mesajul reflectă viziunea Reginei Maria, care a văzut sacrificiul acestor soldați ca parte a unei lupte europene comune, nu doar naționale.
După încheierea războiului, osemintele românilor morți în captivitate au fost strânse din mai multe cimitire și reînhumate la Soultzmatt, într-un loc cunoscut drept Val du Pâtre. Cimitirul a fost amenajat între 1919 și 1920 și inaugurat oficial câțiva ani mai târziu, în prezența suveranilor României.
Nu mai puțin de 678 de soldați români sunt înhumați în Cimitirul Militar Român din această localitate (mulți dintre ei rămași necunoscuți, inconnu, vezi foto mai jos), singura și cea mai mare necropolă militară românească din Franța, construită chiar pe locul lagărului german și sfiinţită de Regele Ferdinand și de Regina Maria, la 9 aprilie 1924.
Un loc puțin cunoscut, dar profund simbolic
Astăzi, cimitirul este bine întreținut și vizitat anual de delegații oficiale, istorici și români din diaspora. Cu toate acestea, rămâne puțin cunoscut publicului larg din România. Fotografia plăcii memoriale, care circulă ocazional în mediul online, readuce în atenție o pagină de istorie rar evocată: drama prizonierilor români din Primul Război Mondial și legătura lor cu pământul francez.
Într-o epocă în care memoria istorică este adesea fragmentată, placa de la Soultzmatt rămâne un martor tăcut, dar puternic, al sacrificiului unor oameni care au murit departe de casă – și care, prin cuvintele Reginei Maria, nu au fost uitați.
Referiri la calvarul soldaților români
Benjamin VALLOTTON, „Prizonieri români în Alsacia”, în „Alsacia franceză”, 5 și 12 octombrie 1930, p. 334
„La debutul Primului Război Mondial, trupele germane au defrişat părţi din pădurea de la vest de Soultzmatt pentru a construi adăposturi şi facilităţi militare.
„La aproximativ 500 de metri la nord de capelă, iar în apropierea pensiunii locului numit Gauchmatt, germanii au ridicat o tabără militară. Situată într-un pârâu limpede, această tabără, numită „Kronprinzlager”, este înconjurată de sârmă ghimpată. Este folosită de trupele germane care vin să se odihnească la fiecare trei săptămâni pe bandă rulantă, după ce s-au angajat pe frontul franco-german al Vosges.
Acest front a fost stabilizat la aproximativ zece kilometri vest de Soultzmatt de la bătăliile din iunie 1915 de la Hilsenfirst și cele din iulie 1915 de pe Linge. Tabăra „Kronprinz” este ocupată permanent de aproximativ 500 de soldați germani și două baterii de baloane captive. E deghizat ca să nu fie văzut de French Airways. O comandă locală (Ortskommandatur) este instalată în Soultzmatt pentru a reglementa trecerea și cantonamentul trupelor germane. În localitate există un detașament de poliție și o companie de infanterie, care ocupă o școală de băieți, hambare și două fabrici de textile.
La începutul anului 1917, pe un frig puternic, locuitorii din Soultzmatt văd sosirea soldaților români epuizați și slabi. Escortați de soldații Landsturm, vin pe jos de la Rouffach. Majoritatea acestor soldați se îndreaptă spre tabăra Val du Pâtre, în timp ce aproximativ douăzeci dintre ei sunt adăpostiți temporar într-o fabrică de textile.
„Copiii aruncă uneori un cruton, un cartof în deschiderile goale din buzunarele uniformei. „
Ordinul vine, inexorabil, iar copiii sunt dați afară.
Unul dintre ei, care se abține, pălmuit de un subofițer, scapă țipând.
Deci acele crutoane, acei cartofi, copiii îi ascund în găurile din pereți. Cei mai epuizați dintre români, cei care atârnă în spatele coloanei, parcă pentru a se întreține, gustă pietrele disjunct și sonda crăpăturile. Unul dintre ei, pe care îl voi vedea până la sfârșitul eternității, aduce înapoi un cartof crud dintr-o ascunzătoare pe care îl mușcă cu lăcomie”.
Text preluat.
Benjamin VALLOTTON, „Les prisonniers roumains en Alsace”, in „Alsace française”, 5 et 12 octobre 1930, p. 334
« Au début de la Première Guerre mondiale, les troupes allemandes ont déboisé une partie de la forêt à l’ouest de Soultzmatt pour construire des abris et des installations militaires. A 500 mètres environ au nord de la chapelle, et près de l’auberge du lieu-dit Gauchmatt, les Allemands ont érigé un camp militaire. Situé dans une clairière, ce camp, dénommé « Kronprinzlager », est entouré de fils de fer barbelé. Il est utilisé par les troupes allemandes qui y viennent au repos toutes les trois semaines par roulement, après avoir été engagées sur le front franco-allemand des Vosges. Ce front est stabilisé à une dizaine de kilomètres à l’ouest de Soultzmatt depuis les combats de juin 1915 à l’Hilsenfirst et ceux de juillet 1915 sur le Linge. Le camp du « Kronprinz » est occupé en permanence par environ 500 soldats allemands et deux batteries de ballons captifs. Il est camouflé pour ne pas être repéré par l’aviation française. Un commandement local (Ortskommandatur) est installé à Soultzmatt pour y régler le passage et le cantonnement des troupes allemandes. Dans la localité sont cantonnés un détachement de police et une compagnie d’infanterie, qui occupent l’école de garçons, des granges réquisitionnées et les deux usines textiles.
Au début de 1917, par un froid rigoureux, les habitants de Soultzmatt voient arriver des soldats roumains exténués et amaigris. Escortés par des soldats du Landsturm, baïonnette au canon, ils viennent à pied de Rouffach. La plupart de ces soldats sont dirigés vers le camp du Val du Pâtre tandis qu’une vingtaine d’entre eux sont logés provisoirement dans une usine textile. « Les gosses, parfois, jettent un croûton, une pomme de terre dans les ouvertures béantes des poches de capote. L’ordre vient, inexorable, et les gosses sont chassés. L’un d’eux, qui s’obstine, giflé par un sous-officier, se sauve en hurlant. Alors ces croûtons, ces pommes de terre, les gosses les cachent dans les trous des murs. Les plus épuisés des Roumains, ceux qui traînent derrière la colonne, comme pour se soutenir, tâtent les pierres disjointes et sondent les fissures. L’un d’eux, que je verrai jusqu’au fond de l’éternité, ramène d’une cachette une pomme de terre crue qu’il mord gloutonnement »
Sursa foto și documentare: https://www.ww1cemeteries.com/soultzmatt-romanian-military-cemetery.html
Urmăriți Saptamana.online și în Google News
