Corupția vizată de o nouă Directivă Europeană

Consiliul UE a adoptat o nouă directivă care armonizează definiția infracțiunilor de corupție la nivelul tuturor statelor membre și stabilește un prag comun de sancțiuni, atât pentru persoane fizice, cât și pentru companii. Noul act înlocuiește două reglementări anterioare: o decizie-cadru din 2003 privind corupția în sectorul privat și o convenție din 1997 referitoare la funcționarii europeni și naționali.

Definirea armonizată a infracțiunilor

Noile norme asigură faptul că principalele infracțiuni de corupție sunt definite și tratate în mod similar în întreaga UE. Printre acestea se numără: mita în sectorul public și în cel privat, deturnarea de fonduri, traficul de influență, obstrucționarea justiției, îmbogățirea prin infracțiuni de corupție, ascunderile și anumite încălcări grave prin exercitarea ilegală a funcțiilor publice.

Sancțiuni aliniate

În temeiul noilor norme ale UE, statele membre trebuie să prevadă niveluri minime comune ale sancțiunilor pentru infracțiunile de corupție, asigurându-se că sancțiunile maxime nu sunt stabilite la un nivel prea scăzut. Infractorii pot fi condamnați la pedepse cu închisoarea cuprinse între trei și cinci ani, în funcție de infracțiune. Societățile vor fi de asemenea pasibile de sancțiuni, amenzile putând varia între 3% și 5% din cifra lor de afaceri totală la nivel mondial sau între 24 și 40 de milioane EUR, în funcție de infracțiune.

Statele membre vor trebui de asemenea să instituie organisme specializate pentru a preveni corupția și pentru a sensibiliza publicul cu privire la corupție, creând o cultură a integrității.

Standarde internaționale

UE este parte la Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției (UNCAC), care este cel mai cuprinzător instrument juridic internațional în acest domeniu. Directiva va actualiza cadrul legislativ deja existent al UE și va încorpora standarde internaționale obligatorii pentru UE, cum ar fi cele din UNCAC.

Etapele următoare

Directiva intră în vigoare la 20 de zile de la data publicării sale în Jurnalul Oficial al UE. Statele membre vor avea 24 de luni la dispoziție pentru a transpune directiva în dreptul național. Se aplică o excepție în cazul dispozițiilor privind evaluările riscurilor și strategiile naționale, pentru care termenul este de 36 luni.