Dan Coman, despre absența poeților bistrițeni de la „Poezia e la Bistrița”: „Nu numărul autorilor locali este un criteriu, ci calitatea literaturii”.

Festivalul Internațional de Poezie și Muzică „Poezia e la Bistrița” ajunge, în perioada 16–19 iulie 2026, la ediția cu numărul XVIII. Evenimentul a devenit, în timp, unul dintre cele mai cunoscute festivaluri literare organizate în România, reunind poeți, traducători, muzicieni și artiști vizuali din țară și din străinătate.

Ediția din acest an a generat însă și o întrebare legitimă: de ce în programul festivalului nu se regăsește niciun poet din municipiul Bistrița sau din județul Bistrița-Năsăud?

Libertatea curatorială este esențială pentru orice manifestare culturală, iar selecția artistică nu poate fi redusă la criterii administrative sau geografice. Această libertate nu elimină însă obligația transparenței atunci când evenimentul este organizat cu sprijinul unor instituții publice, poartă numele orașului și este prezentat drept un proiect al comunității.

Pentru a înțelege criteriile care stau la baza selecției și modul în care organizatorii privesc relația festivalului cu scena culturală locală, i-am adresat cinci întrebări scriitorului Dan Coman, unul dintre coordonatorii „Poezia e la Bistrița”.

Festivalul „Poezia e la Bistrița” a ajuns la ediția a XVIII-a. Cum s-a schimbat evenimentul de la primele ediții până astăzi și care considerați că este principala sa miză culturală?

Am început în 2009, într-o cafenea, cu zece invitați și cam tot atâția oameni în public. Ceea ce a contat atunci și ceea ce contează și acum este bucuria de a împărtăși muzică și poezie cu oameni care prețuiesc și admiră cu adevărat muzica și poezia.

Acum, la ediția a XVIII-a, festivalul a ajuns să fie unul de referință în lumea culturală din România și din Europa. Nu o spunem noi, ci toți cei care au fost la Bistrița și au simțit bucuria despre care vorbeam.

Desigur, în 18 ani lucrurile s-au schimbat, de la numărul invitaților și tipul evenimentelor până la locațiile alese și modul în care se discută despre festival. Ceea ce a rămas neschimbat este această încredere în literatură, pe care o putem regăsi la toți oamenii implicați: de la organizatori la invitați și de la public la presa culturală.

Cred că faptul de a crea o comunitate precum cea pe care o întâlnim la „Poezia e la Bistrița” nu este puțin lucru. Festivalul reprezintă deja un simbol cu care orașul se poate mândri.

După ce criterii sunt aleși poeții și artiștii invitați și cât de important este echilibrul dintre numele consacrate, vocile internaționale și autorii tineri?

Criteriile în literatură și în artă, în general, pot fi subiective, evident, însă noi ne-am asumat acest lucru încă de la prima ediție. Ne-am asumat că nu avem dreptate absolută și că selecția noastră poate fi subiectivă.

Principalul nostru criteriu este forța literaturii. Alegem poezia de cea mai bună calitate pe care noi și cei din jurul nostru o întâlnim în cărți, la alte festivaluri de literatură sau în revistele literare.

Nu ne-a interesat niciodată dacă un poet este tânăr sau în vârstă, dacă este din Beclean sau din Paris, dacă este un om bun sau nu. Pe mulți dintre invitați îi cunoaștem personal abia la festival. Pentru noi a fost întotdeauna fundamentală calitatea literaturii, indiferent de generație, polemici sau ideologii.

Dacă fentăm în aceste alegeri, fentăm întregul proiect. Până acum, am reușit să evităm acest lucru.

Festivalul beneficiază de finanțare și sprijin din partea unor instituții publice. Ce impact concret are evenimentul asupra publicului din Bistrița și cum evaluați rezultatele sale după fiecare ediție?

Trebuie spus clar și răspicat: festivalul nu ar fi putut avea loc fără sprijinul autorităților locale. Este un festival al comunității, un eveniment gândit și ca o formă de a demonstra că Bistrița are un public excelent pentru poezie și muzică.

Cred că nu există o evaluare mai bună decât ecourile pe care festivalul le are în România și în Europa, care sunt extrem de favorabile.

În același timp, numărul tinerilor care vin la festival este, de la an la an, mai mare. Sunt tineri care nu doar că participă ca spectatori la lecturi și concerte, ci iau parte la atelierele de scriere.

În ultima zi a festivalului există și un eveniment dedicat lor. Acești tineri urcă pe scenă, în fața publicului, și citesc, la rândul lor, poezie.

În ce măsură programul din acest an încearcă să apropie poezia de publicul care nu frecventează în mod obișnuit lecturile și festivalurile literare?

An de an, festivalul a ținut ușile deschise. Poezia este foarte diversă, muzica este la fel. Poate să intre sau să iasă cine dorește.

Este adevărat că principala noastră miză nu este aceea de a atrage spre poezie oameni care nu au nimic de-a face cu poezia. Ar fi cel puțin ciudat, dacă nu chiar imposibil.

Asta ar putea însemna să abdicăm de la principiul fundamental al festivalului: literatura de cea mai bună calitate. Chiar dacă, uneori, aceasta este o literatură care nu se adresează publicului larg.

De ce nu se regăsește niciun poet din municipiul Bistrița sau din județul Bistrița-Năsăud în programul ediției din acest an?

Nu cred că s-a întâmplat, în vreunul dintre cei 18 ani, să nu avem bistrițeni în festival. Fie că este vorba despre poeți – și au fost poeți bistrițeni din toate generațiile –, despre muzicieni, precum Ada Milea, despre graficieni, cum este Ana Toma, sau despre curatorii evenimentelor de artă vizuală. În acest an, de exemplu, curator este Lina Țărmure.

Repet însă: pentru ca un festival să aibă amploare și să se impună drept unul de referință în țară – și puteți verifica oricând că așa este considerat „Poezia e la Bistrița” – nu trebuie să gândești local.

Nu numărul poeților locali reprezintă un criteriu valabil într-un festival, ci numărul poeților buni, indiferent dacă aceștia sunt din Bistrița, București, Novi Sad sau Kiev.

Trist este că tocmai autorii locali – sunt zeci, cred că sunt câteva zeci – nu participă niciodată la lecturi, nu vin în public, de parcă bucuria în fața poeziei nu ar putea exista decât pe scenă. Nimic mai fals.

În plus, nimeni nu oprește pe nimeni să organizeze un alt festival de literatură. În Bistrița există deja cel puțin două sau trei asemenea manifestări. Nu cred că se încurcă unele pe altele, ci se completează, iar diversitatea nu poate decât să ne fie tuturor de folos.

Calitatea literară, invocată drept criteriu esențial

Răspunsurile lui Dan Coman clarifică poziția coordonatorilor: „Poezia e la Bistrița” nu funcționează pe baza unor cote geografice și nu își propune să asigure, la fiecare ediție, reprezentarea poeților din municipiu sau din județ. Selecția este asumată ca fiind una curatorială și inevitabil subiectivă, iar criteriul declarat este valoarea literară.

Rămâne însă deschisă discuția despre relația dintre un festival finanțat din bani publici și comunitatea culturală locală. Prezența unor artiști, muzicieni sau curatori bistrițeni demonstrează că festivalul nu ignoră în întregime scena locală, dar nu răspunde complet întrebării privind absența poeților din județ de pe afișul ediției din acest an.

În același timp, afirmația potrivit căreia autorii locali nu participă la lecturi și nu vin în public merită, la rândul său, o discuție separată. Este vorba despre lipsă de interes, despre o ruptură între mediul literar local și organizatori sau despre sentimentul unor autori că nu sunt reprezentați de eveniment?

Dincolo de această controversă, „Poezia e la Bistrița” rămâne un festival important pentru imaginea culturală a orașului. Tocmai amploarea, prestigiul și finanțarea sa publică fac însă necesar ca întrebările despre selecție, impact și reprezentarea comunității locale să fie adresate deschis.

Citește și: