ANRE aprobă plata pentru reducerea voluntară a consumului de energie. Ce înseamnă pentru consumatorii casnici și cum funcționează sistemul în alte țări?

Consumatorii de energie electrică din România vor putea transforma, în anumite condiții, energia pe care aleg să nu o consume într-un serviciu pentru care să primească bani. ANRE a aprobat Regulamentul privind serviciul de flexibilitate a consumului, mecanism prin care Transelectrica va putea cumpăra, prin licitație, reduceri voluntare de consum. Sistemul nu este o invenție românească: mecanisme similare funcționează deja în Marea Britanie, Franța, Statele Unite sau Australia și fac parte din noua arhitectură a pieței europene de energie. Pentru consumatorul casnic însă, lucrurile sunt ceva mai complicate decât formula simplă „stingi becul și primești bani”.

Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a anunțat pe 19 august aprobarea Regulamentului privind serviciul de flexibilitate a consumului. Potrivit comunicatului ANRE, consumatorii eligibili vor putea fi remunerați, direct sau prin intermediul furnizorilor și agregatorilor, dacă acceptă să își reducă temporar consumul de electricitate.

Mecanismul este important pentru că schimbă, cel puțin în principiu, rolul consumatorului pe piața energiei. Până acum, consumatorul cumpăra energia de care avea nevoie. În noua logică, și energia pe care acesta este capabil să nu o consume la un moment critic capătă o valoare economică.

ANRE insistă că nu este vorba despre raționalizarea energiei. Participarea este voluntară, iar sistemul poate fi utilizat atât în perioade dificile pentru Sistemul Energetic Național – deficit de producție, temperaturi extreme sau limitări ale importurilor –, cât și în funcționarea normală a pieței, atunci când reducerea cererii este mai ieftină decât aducerea în sistem a unei surse suplimentare și foarte scumpe de energie.

Cum funcționează: Transelectrica cumpără „energie neconsumată”

Schema poate fi explicată simplu:

Transelectrica stabilește că, pentru un anumit interval, sistemul are nevoie de o reducere a consumului și organizează o licitație. Consumatorii eligibili, furnizorii sau agregatorii transmit cât consum sunt dispuși să reducă și ce preț cer pentru acest lucru.

Transelectrica alege ofertele cele mai avantajoase, iar după intervalul respectiv verifică, pe baza datelor de măsurare și a profilului normal de consum, dacă reducerea promisă chiar s-a produs. Cine își respectă angajamentul este plătit.

Este, în esență, o concurență între două soluții: să produci încă un MWh de energie sau să plătești pe cineva pentru a nu-l mai consuma.

Dacă reducerea consumului costă 500 de lei, iar pentru echilibrarea sistemului ar trebui cumpărată energie cu 1.500 de lei, prima variantă este evident mai avantajoasă.

Tocmai acesta este argumentul ANRE: costurile foarte ridicate din piața de echilibrare ajung, în cele din urmă, tot la consumatori, iar folosirea flexibilității poate înlocui unele dintre aceste resurse scumpe.

Poate o familie obișnuită să participe?

Teoretic, da. Practic, cel mai probabil nu direct la Transelectrica, ci printr-un furnizor sau un agregator. Aici este una dintre cele mai importante diferențe dintre un mare combinat industrial și un apartament.

Un consumator industrial poate reduce imediat sute de kilowați sau câțiva megawați. Un apartament poate economisi pentru o oră poate 1-3 kW prin oprirea boilerului electric, amânarea încărcării mașinii electrice, reducerea încălzirii electrice sau mutarea funcționării unor electrocasnice.

Un singur apartament este aproape irelevant pentru sistem. Câteva mii sau zeci de mii de apartamente controlate sau coordonate împreună devin însă o veritabilă „centrală virtuală”.

Aici intervine agregatorul. Directiva europeană privind piața energiei definește agregarea tocmai ca reunirea consumului mai multor clienți pentru participarea pe piețele de energie și obligă statele membre să permită consumatorilor finali să participe la mecanismele de demand response, inclusiv prin agregatori independenți.

O limitare importantă din proiectul românesc

Forma pusă de ANRE în consultare publică în noiembrie 2025 prevedea că participanții trebuie să fie activi pe Piața pentru Ziua Următoare, iar cantitatea minimă care putea fi ofertată era de 0,5 MW.

500 kW reprezintă enorm pentru o gospodărie individuală. Dacă, de exemplu, o locuință ar putea reduce temporar consumul cu aproximativ 1 kW, ar trebui agregată flexibilitatea a circa 500 de gospodării doar pentru atingerea acelui prag.

Prin urmare, dacă această condiție a rămas și în forma finală a regulamentului aprobat de ANRE, piața casnică va funcționa în principal prin furnizori și agregatori.

Câți bani ar putea primi consumatorul?

Aceasta este întrebarea la care, deocamdată, nu există un răspuns de tipul „X lei pentru fiecare kWh economisit”. Prețul va fi stabilit prin piață. În proiectul regulamentului, ofertele erau ordonate după preț, iar Transelectrica urma să cumpere flexibilitatea necesară începând cu cele mai avantajoase oferte. Plata urma să fie făcută la prețul ofertei acceptate.

Un detaliu foarte important pentru consumatorii casnici apare tot în proiectul ANRE din 2025: atunci când serviciul este furnizat printr-un agregator sau furnizor, acesta urma să transfere clientului final care realizase reducerea de consum cel puțin 50% din venitul obținut.

Rămâne de văzut dacă procentul a fost păstrat identic în regulamentul aprobat pe 19 august.

Contorul inteligent devine cheia sistemului

Pentru a plăti pe cineva pentru energia pe care nu a consumat-o apare o problemă evidentă: cum demonstrezi cât ar fi consumat dacă nu participa la program?

Este nevoie de un consum de referință – „baseline”. În proiectul românesc, acesta era calculat pe baza consumurilor istorice din zilele lucrătoare precedente, iar apoi era comparat cu consumul efectiv înregistrat în perioada în care fusese promisă reducerea.

Din acest motiv, succesul mecanismului pentru gospodării este strâns legat de răspândirea contoarelor inteligente și de accesul rapid la date de consum. Pentru o familie cu un contor clasic, citit lunar, așa cum au majoritatea gospodăriilor, este practic imposibil de demonstrat riguros că între orele 19.00 și 20.00 consumul a fost redus cu 1,5 kWh față de ceea ce s-ar fi întâmplat în mod normal.

Marea Britanie: milioane de gospodării au participat deja

Cel mai relevant exemplu pentru consumatorul casnic român este Marea Britanie. National Energy System Operator a introdus Demand Flexibility Service – DFS în iarna 2022/2023. Gospodăriile și firmele primesc stimulente prin furnizori sau agregatori pentru a-și muta consumul din perioadele în care sistemul este solicitat puternic.

În prima iarnă au participat aproximativ 1,6 milioane de gospodării și companii, care au redus consumul cu circa 3.300 MWh în 22 de evenimente. Până în 2026, numărul consumatorilor și companiilor înscrise în program depășise 2,46 milioane. Participanții pot primi bani, puncte sau alte recompense prin furnizorii și agregatorii lor.

Programul britanic a devenit între timp permanent, funcționând pe tot parcursul anului. Din 2026, flexibilitatea a devenit chiar bidirecțională: consumatorii pot fi recompensați nu numai pentru că folosesc mai puțină energie în anumite momente, ci și pentru că folosesc mai multă atunci când sistemul are surplus de energie.

Este exact logica sistemului energetic dominat de regenerabile: uneori energia este rară și scumpă, alteori există atât de multă producție eoliană sau fotovoltaică încât sistemul are nevoie de consum suplimentar.

Franța face acest lucru de peste un deceniu

Franța are unul dintre cele mai dezvoltate sisteme europene de valorificare a reducerii consumului. Mecanismul NEBEF permite consumatorilor sau operatorilor specializați să vândă pe piața energiei electricitatea pe care aceștia acceptă să nu o consume. RTE, operatorul francez de transport, arată că sistemul a devenit comercial în 2014, după o etapă experimentală.

În prezent, toate locurile de consum conectate în Franța continentală pot, în anumite condiții, participa la mecanism și valorifica reducerea consumului pe piețele de energie, inclusiv prin operatori specializați.

Franța oferă astfel unul dintre cele mai clare exemple de „effacement diffus”: un operator adună reduceri foarte mici provenite de la numeroși consumatori și le transformă într-o cantitate suficient de mare pentru a putea fi tranzacționată.

Statele Unite: consumul redus concurează cu producția

Mecanisme de demand response funcționează de mult timp și în Statele Unite. În piața regională administrată de PJM, care acoperă integral sau parțial 13 state și Districtul Columbia, clienții finali pot primi bani pentru reducerea consumului atunci când prețurile sunt foarte mari sau când siguranța rețelei este amenințată.

Consumatorii participă de regulă prin așa-numiții Curtailment Service Providers, echivalentul agregatorilor. California ISO permite, la rândul său, agregatorilor să introducă flexibilitatea consumatorilor în piețele pentru ziua următoare, în timp real și chiar în piețele serviciilor auxiliare.

Principiul este același: un megawatt de cerere eliminat din sistem poate avea, în anumite momente, aceeași utilitate ca un megawatt suplimentar produs.

Australia – același principiu, dar în primul rând pentru consumatori mari

Australia a introdus Wholesale Demand Response Mechanism în National Electricity Market în octombrie 2021. Furnizorii specializați agregă capacitatea consumatorilor de a-și reduce consumul și o oferă pe piața angro. Reducerea efectivă este măsurată față de un consum de referință, iar serviciul este remunerat la prețurile pieței.

Modelul australian este însă, în forma sa actuală, orientat în principal spre consumatorii comerciali și industriali, ceea ce arată că simpla existență a unui mecanism de flexibilitate nu garantează automat participarea masivă a gospodăriilor.

România nu face decât să intre într-o piață care se dezvoltă rapid în Europa

Direcția reducerii consumului de energie voluntar este stabilită și la nivel european. Directiva UE 2019/944 consacră dreptul consumatorilor de a deveni „clienți activi”, de a participa la scheme de flexibilitate și de a utiliza agregatori, iar statele membre trebuie să permită participarea răspunsului la cerere pe piețele de electricitate alături de producători.

Reforma pieței europene de electricitate intrată în vigoare în 2024 merge în aceeași direcție, Comisia Europeană considerând flexibilitatea consumului și stocarea elemente esențiale pentru integrarea unei ponderi tot mai mari de energie solară și eoliană.

Chiar ANRE nota anterior, într-o analiză a pieței europene, că Marea Britanie și Franța sunt lideri în flexibilitatea consumului, în timp ce Țările de Jos și Slovenia dezvoltă achiziții comerciale, iar statele nordice extind asemenea mecanisme.

Ce se schimbă efectiv pentru o familie din România

Pentru consumatorul casnic, noul regulament nu înseamnă că de mâine va primi bani dacă stinge lumina la ora 19.00. Înseamnă însă că se creează cadrul pentru apariția unor oferte comerciale de tipul celor deja întâlnite în Marea Britanie: furnizorul sau o companie specializată ar putea spune, de exemplu, „între 18.30 și 20.00 reduceți consumul față de nivelul obișnuit, iar noi vă plătim diferența”.

Pentru gospodăriile cu mașină electrică, pompă de căldură, boiler electric, aer condiționat, baterie sau alte aparate cu consum mare, flexibilitatea poate deveni semnificativă. Încărcarea mașinii electrice poate fi mutată după ora de vârf, boilerul poate fi oprit temporar, iar bateria poate prelua consumul casei pentru o perioadă.

Într-o locuință cu puține aparate electrice și un consum total redus, câștigurile individuale vor fi probabil modeste.

Vor scădea facturile tuturor?

Nu există garanția unei reduceri directe și imediate a facturii. Acesta este un aspect care trebuie separat de mesajul atractiv potrivit căruia „consumatorii vor fi plătiți”.

Participanții la mecanism pot încasa efectiv bani. Pentru ceilalți consumatori, beneficiul este indirect: dacă Transelectrica cumpără reducerea consumului cu un cost mai mic decât cel al energiei sau al serviciilor de echilibrare pe care ar fi trebuit să le cumpere în lipsa acesteia, costurile generale ale sistemului pot scădea.

ANRE spune explicit că apelarea la flexibilitatea consumului poate reduce utilizarea unor resurse foarte scumpe din piața de echilibrare, costuri care sunt în final suportate tot de consumatori.

Există însă și costul mecanismului însuși. În proiectul de regulament din 2025, cheltuielile Transelectrica pentru cumpărarea serviciului de flexibilitate urmau să fie recunoscute în tariful pentru achiziția serviciilor de sistem.

Prin urmare, avantajul real apare numai dacă flexibilitatea cumpărată este mai ieftină decât alternativa pe care o înlocuiește.

Acesta este, de fapt, testul economic fundamental al întregului mecanism.

De la „economisiți energie” la „vindeți flexibilitate”

România face astfel trecerea de la apelurile administrative prin care populația și industria sunt rugate să reducă voluntar consumul în perioadele dificile la un mecanism de piață în care această reducere primește un preț.

Este o schimbare importantă de filozofie.

Consumatorul nu mai este privit exclusiv ca ultima verigă a sistemului energetic, obligată să plătească energia pe care o primește, ci poate deveni un participant care oferă el însuși un serviciu sistemului.

Pentru marile companii, efectele pot apărea relativ repede. Pentru consumatorul casnic, succesul va depinde însă de trei lucruri foarte importante: contoare inteligente, apariția agregatorilor și condiții comerciale suficient de atractive pentru ca oamenii să accepte să își mute consumul dintr-o parte a zilei în alta.

Experiența Marii Britanii arată că mecanismul poate funcționa chiar la nivelul milioanelor de gospodării. Experiența Franței arată că flexibilitatea poate deveni o resursă tranzacționată permanent pe piață. România abia construiește această piață, iar adevăratul test nu va fi aplicarea regulamentului, ci dacă furnizorii și agregatorii vor reuși să transforme sute de mii de consumatori mici într-o resursă suficient de mare pentru a conta în Sistemul Energetic Național.