Cum îi pregătim pe copii pentru întoarcerea la școală. Psiholog: „Părinții trebuie să fie atenți să nu le transfere propria anxietate”

Începerea unui nou an școlar nu înseamnă doar cumpărarea rechizitelor și revenirea la un program mai strict. Pentru copii și părinți, trecerea de la vacanță la școală este și un proces de adaptare emoțională. Psihologul clinician și psihoterapeutul integrativ Alina Bedean a explicat, în cadrul emisiunii „ContextuaL”, cum poate fi pregătită această tranziție și care sunt greșelile pe care adulții ar trebui să le evite.

Emisiunea integrală o găsiți aici pe youtube sau pe pagina de Facebook.

Revenirea la școală trebuie pregătită treptat

După o vacanță în care programul a fost mai relaxat, revenirea bruscă la ore, teme și activități poate fi dificilă. De aceea, specialiștii recomandă o perioadă de tranziție, necesară atât copiilor, cât și părinților.

Pregătirea nu trebuie să se rezume la rechizite și haine noi. Discuțiile despre anul școlar care urmează sunt la fel de importante. Copilul poate fi întrebat ce așteptări are, ce îl bucură, ce îl îngrijorează și cum vede reîntâlnirea cu profesorii și colegii.

Alina Beldianu, psiholog: „Avem nevoie de o perioadă de tranziție. Venim după o perioadă de pauză, de vacanță, iar când reîncepe școala trebuie să fim pregătiți. Nu mă refer doar la copii, ci și la părinți. Povestind cu cei mici despre așteptările lor de la noul an școlar, de la profesori și colegi, facem tranziția către școală mai ușoară.”

Implicarea copilului în alegerea și organizarea rechizitelor poate transforma pregătirile într-un ritual pozitiv. În același timp, părinții trebuie să înceapă din timp reglarea orelor de culcare și trezire, pentru ca revenirea la programul școlar să nu producă un șoc suplimentar.

Părinții pot fi mai anxioși decât copiii

În unele familii, adulții trăiesc începutul școlii mai intens decât elevii. Grija pentru rezultate, teama de examene și presiunea performanței pot fi transferate, chiar fără intenție, asupra copilului.

„Este important să avem grijă să nu aducem prea mult emoțiile noastre în sfera copiilor”, a explicat Alina Bedean.

Părinții pot vorbi despre ceea ce simt, însă fără să transforme propriile temeri într-o povară pentru copil. Mesajele repetate despre note, competiție și obligația de a fi „cel mai bun” pot avea efecte diferite de cele urmărite: unii copii vor încerca să satisfacă permanent așteptările adulților, iar alții se vor opune și vor abandona efortul.

„Este posibil ca uneori părinții să aibă mai multe emoții decât copiii și să aducă în sfera lor mai multă anxietate decât este necesar. Este important să nu le transferăm anxietatea noastră legată de note și de performanță”, precizează Alina Beldianu.

Presiunea devine și mai mare în familiile copiilor care urmează să susțină Evaluarea Națională sau Bacalaureatul. În aceste situații, părinții trebuie să ofere stabilitate și sprijin, nu să amplifice stresul.

„Nu vreau la școală” poate ascunde o problemă reală

Refuzul copilului de a reveni la școală nu trebuie nici ignorat, nici transformat imediat într-un diagnostic. Uneori, explicația este simplă: vacanța a fost plăcută, iar copilul nu dorește să renunțe la libertatea și experiențele acestei perioade.

În alte cazuri, însă, în spatele afirmațiilor „nu-mi place școala”, „mă plictisesc” sau „nu vreau să merg” se pot ascunde anxietatea, teama de eșec, dificultăți de integrare ori situații de bullying.

Alina Beldianu, psiholog: „În spatele afirmațiilor «Nu-mi place școala» sau «Nu vreau la școală» se ascunde întotdeauna ceva și este important să vorbim cu ei. Copiii care trec prin bullying pot manifesta o anxietate crescută și pot refuza să meargă la școală, fără să povestească acasă despre ceea ce li se întâmplă.”

Părinții trebuie să observe și semnalele nonverbale: izolarea accentuată, schimbările bruște de comportament, tulburările de somn, iritabilitatea, tristețea, lipsa poftei de mâncare sau refuzul repetat de a discuta despre școală.

O conversație calmă este mai eficientă decât un interogatoriu. Copilul trebuie să simtă că poate vorbi fără să fie criticat, ridiculizat sau pedepsit.

Programul copilului nu trebuie sufocat de activități

Dorința părinților de a le oferi copiilor cât mai multe oportunități poate conduce la un program excesiv: școală, teme, meditații, sport, limbi străine, muzică și alte cursuri.

„Am întâlnit părinți care le pun copiilor foarte multe activități extracurriculare, în ideea de a-i ține ocupați. Este important să avem în vedere că un copil trebuie să aibă și timp liber. Prea multe activități îi scad randamentul, motivația și voința. Ajungem să facem mai mult rău decât bine”, spune Alina Beldianu

Activitățile extracurriculare sunt utile atunci când corespund intereselor copilului și nu îi consumă întreaga zi. Un program permanent încărcat poate produce oboseală, iritabilitate, scăderea capacității de concentrare și chiar respingerea activităților care, inițial, îi făceau plăcere.

Copiii și adolescenții au nevoie de somn, mișcare, timp liber și joacă. Pauzele nu reprezintă timp pierdut, ci o componentă necesară dezvoltării și echilibrului emoțional.

Este important și ca activitățile să nu fie alese exclusiv pentru a îndeplini ambițiile părinților. Copilul trebuie consultat, iar refuzul său trebuie ascultat și analizat.

Mai puțină risipă la cumpărarea rechizitelor

Începutul anului școlar declanșează, de multe ori, o adevărată febră a cumpărăturilor. Unele familii achiziționează mai multe produse decât sunt necesare, deși o parte dintre rechizitele rămase din anul anterior pot fi refolosite.

„Ar fi binevenit un inventar înainte de începerea anului școlar, pentru a vedea exact de ce au nevoie copiii. Sunt rechizite care pot fi refolosite. Unele caiete au doar câteva pagini scrise și, cu siguranță, pot fi utilizate în continuare.”

O soluție practică este realizarea unui inventar împreună cu elevul. Caietele nefolosite, instrumentele de scris, penarele, ghiozdanele și alte materiale aflate în stare bună pot fi păstrate sau donate.

Implicarea copilului în alegerea obiectelor care pot fi oferite altor elevi are și o valoare educativă. Acesta învață să evite risipa, să aibă grijă de lucrurile sale și să înțeleagă nevoile copiilor proveniți din familii vulnerabile.

Comunicarea trebuie să continue pe tot parcursul anului

Interesul părinților pentru starea copilului nu trebuie să se oprească după primele săptămâni de școală. Întrebările mecanice precum „Ce ai făcut?”, „Ai mâncat?” sau „Ai teme?” produc, de regulă, răspunsuri la fel de scurte.

Alina Beldianu, psiholog: „Aș evita întrebarea «Cum a fost astăzi la școală?», la care copilul răspunde simplu: «Bine». M-aș îndrepta mai degrabă către întrebarea «Cum te-ai simțit astăzi?». Trebuie să existe încurajare și să-i transmitem: «Sunt aici alături de tine. Orice ai nevoie, poți să vii să-mi spui».”

Conversațiile pot porni de la întrebări mai concrete: care a fost cel mai plăcut moment al zilei, ce l-a supărat, cu cine a vorbit, ce lecție i s-a părut interesantă sau ce situație i-a creat disconfort.

„Comparația nu este benefică în niciun context. Nu trebuie să ne comparăm copilul cu un coleg sau cu noi, la vârsta lui. Ar trebui să-l acceptăm și să-l validăm pentru ceea ce este și pentru emoțiile pe care le are, fără să uităm însă să stabilim limite atunci când este necesar”, mai precizează psihologul Alina Beldianu.

Părintele trebuie să fie disponibil și atunci când copilul povestește despre un eșec. Reacțiile exagerate, rușinarea sau critica îl pot determina să ascundă, pe viitor, problemele importante.

Eșecul face parte din dezvoltare. Rolul adultului nu este să îndepărteze fiecare obstacol, ci să îl ajute pe copil să înțeleagă ce s-a întâmplat, ce poate învăța și cum poate încerca din nou.

Siguranță emoțională, nu perfecțiune

Un copil pregătit pentru școală nu este neapărat cel care are cele mai noi rechizite sau cel mai încărcat program. Mai important este să știe că poate vorbi cu părinții săi, că greșelile nu îl fac mai puțin valoros și că nu trebuie să obțină permanent rezultate perfecte pentru a fi apreciat.

„Copilul trebuie să se simtă în siguranță în relația cu părintele. Este important să-i validăm emoțiile și trăirile și să nu ne ducem în zona de critică. Dacă îl critic de fiecare dată și nu încerc să înțeleg ce se află în spatele comportamentului său, nu voi ajunge niciodată la el.”

Înaintea noului an școlar, părinții ar trebui să își analizeze și propriile așteptări. O atmosferă calmă, un program echilibrat și un dialog sincer pot conta mai mult decât presiunea pentru performanță.

Pregătirea pentru școală este, în cele din urmă, un efort comun. Copiii au nevoie de reguli și organizare, dar și de odihnă, înțelegere și încrederea că familia rămâne un spațiu sigur indiferent de notele, dificultățile sau eșecurile pe care le vor întâmpina.