Dimensiunea identitară a educației Neamului: Între secularismul ideologic și continuitatea eclezială

Text și foto de preluate de la ALEXANDRU PUGNA/Facebook

Dimensiunea identitară a educației Neamului: Între secularismul ideologic al unui partid, care nu cred că reprezintă interesul Nemului, și continuitatea eclezială.

Dezbaterea publică recentă din spațiul clujean în primul rând, dar și național, generată în jurul fireștii invocări a binecuvântării divine la începutul anului școlar, readuce în prim-plan o tensiune artificială între modernitatea seculară și pilonii tradiționali ai societății românești. Ceea ce reprezintă, în esență, o manifestare comunitară legitimă și o continuitate a unei rânduieli multiseculare – oficierea slujbei de Te Deum – a fost transformat de anumiți actori politici într-un instrument de polarizare ideologică și dispută electorală.

Reacțiile vehemente emise de partidul care spun ei, e adunat într-o ,,uniune care salvează România”, de reprezentanții curentelor progresiste, care solicită sancțiuni și demisii în urma unui act liturgic de profundă grijă pastorală, denotă o neînțelegere a specificului cultural autohton. Într-un stat democratic, libertatea religioasă și manifestarea publică a credinței nu constituie o imixtiune în treburile publice, ci un drept fundamental al unei comunități majoritare care își asumă valorile creștine ca repere morale structurante.

Gestul Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Andrei al Clujului, Maramureșului și Sălajului, nu reprezintă o formă de constrângere instituțională, ci un act de asistență spirituală și pedagogie parentală. Mesajul ierarhului poartă amprenta unei intenții luminate: aceea de a oferi tinerilor un fundament valoric stabil într-o lume marcată de relativism. Din perspectivă liturgică și teologică, Te Deum-ul de început de an școlar este o rugăciune de mulțumire și de iluminare a intelectului, un parteneriat simbolic între familie, școală și comunitate, menit să sprijine parcursul educațional al noilor generații.

Din punct de vedere istoric și sociologic, încercarea de a separa brutal actul educațional de matricea sa creștină reprezintă o fractură logică. Școala românească a germinat și s-a consolidat, în mod incontestabil, în tinda Bisericii. Primele manuscrise, primele tipărituri și primele nuclee de alfabetizare din spațiul intracarpatic și extracarpatic au fost opera clerului. Biserica și Școala au funcționat istoric ca un nucleu simbiotic, constituind bastionul de rezistență și conservare a identității și limbii române în vremuri de restriște.

Prin urmare, delegitimarea prezenței spiritului creștin în proximitatea școlii nu este un semn de modernizare, ci o formă de intoleranță ideologică ce tinde spre un secularism agresiv. Într-o societate integră, respectul pentru pluralism implică și respectul pentru tradițiile vii ale poporului.

Asumarea valorilor identitare, sprijinirea ierarhilor, a preoților și educarea tinerilor în duhul adevărului și al memoriei istorice nu reprezintă un regres, ci o garanție a stabilității sociale. În fața încercărilor de disoluție culturală, reafirmarea legăturii cu Biserica devine un act de demnitate și o recunoaștere a rădăcinilor din care se hrănește viitorul acestui neam.

Sper să înțeleagă toți cei ce sprijină acest partid, ce se dovedește periculos pentru Neam, că este momentul să-l lase… ,,în plata Domnului”