Articol scris de Brândușa Armanca și preluat din presshub.ro
Presa e defectă. Universitarii din domeniul jurnalismului au datoria de a face educație media, de a explica ce s-a întâmplat cu jurnalismul zilelor noastre, ce antidot există la știrile false și la manipulare.
Anul 2024 va fi un an dificil și pentru România, an politic cu multiple alegeri, cu crize anunțate dar escamotate de guvern, cu neliniști justificate de situația internațională.
Starea mass-media, ca mijlocitor în relația dintre lume și cetățeni, este evaluată ca fiind mai proastă ca oricând, într-o perioadă când tranziția către formatul online și folosirea noilor tehnologii încă nu sunt depline, când piața este grav distorsionată de finanțări dubioase, de cumpărătorii de tăcere din politică – evident pe bani publici.
Se adaugă multitudinea de site-uri și podcasturi anume apărute peste noapte pentru a servi agende politice sau patronale și, odată cu acestea, vine sporirea numărului de indivizi care, dacă au un site minuscul, se erijează în jurnaliști și sunt în stare de orice pentru o ciorbă.
Încrederea românilor (cel puțin după unele audiențe) în televiziuni de joasă speță, în false emisiuni de investigație, în figuri cu discurs mitocănesc nu ajută la educarea publicului, iar excesul de divertisment aburește gândirea.
Rețelele sociale au funcționat în anii din urmă ca niște cutii de rezonanță pentru vacarmul vocilor de tot felul, pentru fake news, dând frâu liber inclusiv opiniilor fără argumente, frustrărilor, conspirațiilor, injuriei. Rețelele au întunecat imaginea și au crescut confuzia între ce ar trebui să fie presa și ce este „small talk” sau bârfa.
Vine, deci, un an greu și pentru presa de informație, care a făcut doar în mică măsură efortul de a câștiga încrederea de care se bucura cândva.
Într-un sondaj IRES efectuat în perioada 12-19 decembrie 2023 pe un eșention relevant de 1.075 de adulți, în topul încrederii, din 15 profesii respondenții i-au plasat pe jurnaliști pe ultimele locuri cu 44% procente de încredere, după judecători (47%), dar înaintea polițiștilor (41%) și a politicienilor (10%).
Știm că jurnaliștilor nu le e ușor să țină cârma profesiei, adesea redacțiile locale neavând decât doi-trei jurnaliști, când piața de publicitate e strâmtă și debalansată, iar veniturile sunt mici. S-a terminat etapa când jurnaliștii se profesionalizau în străinătate pe proiecte internaționale. Acum proiectele pe media sunt puține, orientate și birocratice.
Este surprinzător că, în contextul descris, nu se aude public vocea universitarilor din facultățile de jurnalism, destule în țară, dacă raportăm la numărul de jurnaliști care ies din universități.
Se publică în fiecare an cărți originale pe teme mediatice și studii, profesorii și studenții participă la conferințe, fac proiecte europene.
Continuarea, în Revista22.ro
