Articol scris de Crin – Triandafil Theodorescu
Înainte de a mă îmbolnăvi de suferința asta, șocat încă de bombardarea spitalului ucrainean de pediatrie oncologică (de care auzisem de multă vreme, cunosc copii din România care au fost tratați acolo), trebuie să zic următoarele.
Nu poți să-ți iubești țara și să-l susții pe Putin. Pur și simplu nu se poate.
Nu voi vorbi despre obsesia lui Putin pentru katechon, concept care îi motivează comportamentul plin de cruzime. Nici despre iconomia celei de-a treia Rome, despre moștenirea bizantină, siajul memorialistic al simfoniei bizantine și modul subtil în care face complice la crimă o parte importantă din Ortodoxie.
Vă voi spune în trei mișcări de ce e aberant să crezi că-ți iubești țara și în același timp să-l susții pe Putin.
1. Putin are un obiectiv declarat care ar trebui să-ți ridice părul pe ceafă de spaimă. Acela de a reformata frontierele europene postbelice, așa cum le cunoaștem noi. Are și o motivație, drepturile etnice ale minoritarilor. Și a aruncat în pariul ăsta toată lumea, un pariu din care nu poate ieși decât învingător sau învins.
2. Când declari că ești român, când te îmbraci cu tricolorul și-ți lipești inima de coaste la imnul național, ar trebui să știi că odiosul de la Moscova își dorește o bucată din țara ta. N-am nici o îndoială, am mai văzut asta, era unul cu spațiul vital care ne-a ciopârțit și ne-a dat altora, exact cum spune David, a mâncat pe poporul meu ca pe pâine. Și tot ca atunci, erau unii care spuneau că nu el a început, că a fost forțat, că are și el dreptatea lui, că a la guerre comme à la guerre și alte zarzavaturi maieutistice. Exact așa a început toată nebunia, cu unul care a invadat o țară vecină ca să-și apere minoritarii din Sudetenland.
3. Poate nu conștientizezi. Nu-i nimic, doar trezește-te. Poate n-ai știut. Acum știi. Trăim în Transilvania. Transilvania, România. În armonie socială. N-a fost întotdeauna așa, suntem datori să păstrăm asta așa cum e. Când auzi imnul național, du-ți palma la frunte, nu la coastă. Că a-ți iubi țara înseamnă și înțelepciune, nu doar emoția din piept.
Acum două decenii, când am intrat în NATO, am venit acasă beat de fericire. Îmi luceau ochii. Ea spăla două farfurii la o chiuvetă de inox, zic iubito, scoate cea mai bună mastică și două pahare reci, azi sărbătorim ceva ce nu se va întâmpla. Perplexă, cu mâinile pline de detergent, păi ce nu se va întâmpla și sărbătorim?
Iubito, băiatul tău nu va merge la război.
Bene diagnoscitur, bene curatur.
