de Crin-Triandafil Theodorescu
De data asta m-am aplecat și le-am ridicat cu grijă de pe trotuar, aruncate de vreun licean încălzit de soare, lăsate să geamă sub tocuri de cucoane turmentate de primăvară,
trei monede de 10 bani, nimica toată, le-am ridicat cu respect și le-am privit lung ghemuite în palmă, privirile trecătorilor arzându-mă ca aruncătoarele de flăcări, e deja mult de tot de când nu mă mai atinge ce gândesc ceilalți despre mine, că asta e prima din hainele în care se îmbracă un cerșetor, prima din multele lui pieli, să nu-și facă din judecata celorlalți idol, mă rezum să nu-i judec și să-i iubesc delicat, ăsta e postul inimii mele, să-i iubesc și pe cei care râd de mine cu aceiași măsură cu care îi iubesc pe cei care mă îmbrățișează,
monedele alea, 30 de bani, un fleac, dar inima mea și-a dorit azi să le ofere o reverență, azi, când mojicia s-a făcut prințesă și nedreptatea bate pas de defilare ziua în amiaza mare, aplaudată demonic și ațâțată din tribune, pe bune, am senzația că ne-am întors toți în Colosseum, e atâta cruzime lăsată liberă pe stradă să sfârtece la liber bunul simț,
am nimerit acum câteva zile într-o instituție în care un șef își certa înalt subalternul, m-am prefăcut un timp că sunt imun și chiar m-am surprins încercând să deslușesc la care-ar fi dreptatea până când mi-a ajuns în gură gustul ăla de inimă zdrobită, mi-am luat rucsacul albastru pe umăr și-am ieșit fără să salut, nu știu să lupt pentru dreptăți și nu mai cântăresc de multă vreme pe nimeni, sufăr de o boală ciudată, îmi paralizează pieptul la mitocănie, bădărănia mă aruncă în cea mai rece tristețe, singura mea cetate, singurul meu loc întărit e stânca Sionului de sub coasta mea,
vă respect, amărâtelor de monede, firfilicilor, neparfumatelor, cerșetoarelor ce sunteți, că tare mult ne mai seamănă inimile aruncate pe trotuare, tare mult.
De ce n-aveți costum?
Urmăriți Saptamana.online și în Google News
