Povești nemuritoare – Peripețiile lui Nastratin Hogea (un altfel de turc)

de Ion Lucian Petraș

Nu știu dacă vă amintiți de Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea. Ieri mi-am adus aminte de ele, pentru că am văzut un exercițiu de lectură. Primarul Ioan Turc le-a citit povești unor copii de la o grădiniță, nici nu mai contează care, și mi-am amintit de poveștile nemuritoare cu Nastratin. Gestul primarului pare unul firesc, într-o lume în care este nevoie de astfel de gesturi din partea politicienilor și a liderilor de opinie pentru a încuraja lectura.

Sincer eu nu cred că avem nevoie de la politicieni de gesturi ieftine de imagine ci avem mult mai multă nevoie de fapte, de acțiuni concrete și dezinteresate, care să miște lucrurile în domeniul educației. De exemplu, un gest firesc pentru un primar de oraș ca Bistrița (cu excedent bugetar) ar fi fost să aloce bani pentru achiziția de carte și distribuirea la nivelul bibliotecilor școlare din municipiu. Nu știu dacă s-au alocat fonduri pentru așa ceva în ultimii ani și mă întreb dacă mai funcționează bibliotecile școlare și în ce condiții? Voi adresa această întrebare autorităților și voi reveni cu precizări concrete.

Adevărul este că nu mai citim cărți așa cum o făceam pe vremuri. Motivele sunt diverse, unii spun că sunt scumpe cărțile, eu nu sunt de acord cu această ipoteză, se găsesc și cărți la prețuri rezonabile și la edituri de top, dacă știți să profitați de campaniile promoționale și de reduceri, de asemenea există multe anticariate online de unde puteți cumpăra cărți interesante dar vechi. O altă parte spun că nu au timp, nici cu această ipoteză nu sunt de acord, toți constatăm la un moment dat că petrecem foarte mult timp pe rețelele sociale, fie că e Facebook sau altele, deci timp am avea. Alții cred că dacă au terminat studiile nu mai au de citit, fals și acest lucru, se știe că omul cât trăiește învață, mai mult, în timp, cunoștințele dintr-un anumit domeniu evoluează, informația se actualizează și este bine tot timpul să fim la curent cu noutățile din domeniul unde activăm. Iată câte motive găsim să nu citim deși dacă le privim mai cu atenție în realitate sunt tot atâtea motive să citim.

Ce mesaj a transmis primarul Ioan Turc prin gestul său? În primul rând că primarul citește, în al doilea rând că el citește povești și în al treilea rând că îi plac copiii și se implică în educația lor. Am văzut comentariile de pe online-uri de la articolele cu pricina. Mulți îi reproșează primarului că și nouă ne spune numai povești, recte că nu se văd realizările unui an și jumătate de mandat azi, mâine. Alții, desigur, apreciază ca firesc acest demers.

Realitatea este că ne-am obișnuit în ultima vreme să transmitem mesaje cu diferite ocazii și să nu abordăm mai profund problemele din cotidian. Spre exemplu, de V day toate rețelele au fost inundate de flori și cadouri mai mici sau mai mari, de mesaje de iubire și dragoste, dar mă întreb câți o spun în fiecare zi și câți suntem blocați ca în piesa de la Taxi – Cele două cuvinte (https://www.youtube.com/watch?v=J0BkdKGPTxw). O altă ocazie a fost ieri de Ziua Națională a Lecturii, am văzut postările cu cărți, cu activități care s-au desfășurat și gesturi de genul celui făcut de primarul Ioan Turc. Bun, întrebarea este cât citim în fiecare zi? Realitatea este că analfabetismul funcțional este la cote maxime în România. Și atunci de ce avem nevoie? Avem nevoie de gesturi temporare, frugale, care transmit un mesaj de moment sau avem nevoie de o activitate constantă și de mai mult de cât o zi în care citim povești copiilor.

Am văzut și postarea deputatei Diana Morar care consideră în primul rând că lectura este bună pentru relaxare și eliberarea de stres, nu zic că nu e așa și toți am ațipit cu cartea în brațe cândva, dar lectura are în primul rând rolul de a ne face mai inteligenți, de a ne aduce mai multă cunoaștere, indiferent de genul literar abordat. Prin lectură parcurgem trăirile autorului, acumulăm experiența lui de viață, învățăm în primul rând. Faptul că ne ia somnul citind nu e vreo realizare de care să fim mândri și pe care să o practicăm zilnic.  În concepția Dianei Morar e bună lectura pentru somn, poate e valabil  pentru somnul din Parlament.

  Poveștile politicienilor nu le mai crede nimeni, de ani buni de zile votăm răul cel mai mic fără să credem o iotă din ce ne promit la alegeri, poveștile politice sunt privite ca minciuni electorale de majoritatea dintre noi, fapt pentru care nici gesturile lor, oricât de bine intenționate ar fi, nu mai inspiră încredere și nu generează altceva decât un efect invers de revoltă și de frondă: uite mă cu ce se ocupă!

Povestea merge mai departe, cu primar sau fără, cu deputați sau fără, acordați totuși atenție la ce citiți pentru că somnul rațiunii naște monștrii după cum vedem zilnic.  

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%%footer%%