INTERVIU cu doamna Camelia Târnovan, director la Direcția Județeană de Cultură Bistrița-Năsăud.
Ion Lucian Petraș: Bună ziua doamna director, eu am găsit mai multe programe multi-anuale de reabilitare a centrelor istorice din Timișoara, București, Oradea și alte orașe, care se implementează pe baza legislației existente, respectiv Legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, Legea nr. 153/2011 privind privind măsuri de creştere a calităţii arhitectural-ambientale a clădirilor, Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și Ordinul ministrului culturii nr. 3037 din 24 iulie 2020 pentru aprobarea procedurii privind notificarea prealabilă și emiterea acordului scris, în cazul executării lucrărilor, în condițiile prevăzute de art. 11 alin. (2) și (4) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții („Ordinul 3037/2020”). Acesta detaliază procedura în cazul anumitor lucrări care se realizează asupra construcțiilor monument istoric și asupra construcțiilor cu valoare arhitecturală sau istorică și pentru care autorizația de construire nu este necesară.
La Bistrița, în schimb, Primăria Municipiului Bistrița mi-a comunicat de mai multe ori că nu se poate implica pentru că investițiile în proprietăți private sunt sancționate de Curtea de Conturi. Ce părere aveți?
Camelia Târnovan: Din punct de vedere legislativ există prevederi legale care stabilesc condițiile în care se pot face aceste reparații. Mai mult, pentru anumite lucrări există o procedură rapidă. De exemplu, pentru reparații și strict numai pe zugrăvirea fațadelor se poate merge doar cu un simplu acord. Acest lucru se poate face acolo unde avem tencuieli vechi, corecte, unde nu avem tencuieli înlocuite, noi, pe bază de ciment, pentru că majoritatea așa sunt. Unde avem tencuielile vechi și putem într-adevăr numai să venim și să reparăm, să intervenim pe bucăți mici și după aceea să rezugrăvim, acolo se poate merge mai rapid, este mai simplu, se poate face pe aceea procedură simplificată de acord. Dar acolo unde avem tencuielile noi, ele trebuie date jos și acolo ai nevoie de un studiu de parament să vedem ce punem în loc, ce culoare a avut clădirea. Mă rog, se știe că tencuielile vechi erau din var și nisip și se pot reface, dar trebuie stabilită culoarea fațadei cum se face.
Î: Există pe undeva Regulamentele de urbanism vechi în baza cărora să se facă aceste studii istorice?
R: Nu există, studiile se fac pe imagini de arhivă, acolo unde sunt și se face un studiu de parament, adică se merge și se dă jos vopseaua până la stadiul inițial de culoare și la prima tencuială, se mai verifică dimensiunea golurilor, dacă sunt cele originale, se studiază dacă paramentul a fost dat jos și dacă au fost intervenții la el, sunt multe probleme care se verifică prin acest studiu. De exemplu sunt anumite intervenții despre care știm că se făceau la început de secol XX, deci știm din acest studiu că acele intervenții sunt din acea perioadă. Știm asta pentru că se construia într-un anumit fel sau se lucra cu anumite materiale specifice perioadei respective. Se poate face inclusiv o analiză chimică prin care se obțin informații exacte despre compoziția tencuielilor și a zugrăvelilor, dar așa ceva se justifică doar la monumente istorice importante, la biserici de exemplu, unde este obligatorie folosirea acelor vopsele utilizate inițial.
Î: În concluzie, se poate implementa un program de restaurare multi-anuală la Bistrița pentru centrul istoric, eu am propus Primăriei Municipiului Bistrița să înceapă un proiect pilot cu câteva case, 10-15 case pe an?
R: Da, se pot gândi tot felul de variante, pentru că fațadele într-adevăr sunt o proprietate comună, nu poți să le rupi de proprietatea privată care este casa, dar câtă vreme le vedem și noi înseamnă că e și proprietatea noastră și este de interes public. Nu este atributul nostru ca instituție să verificăm partea aceasta financiară, dar știu că sunt programe în alte orașe, deci dacă alții au putut mă gândesc că e logic să se poată și la noi.
Ca abordare tehnică se poate lua un front, un rând de case și să intre toate în această reabilitare, pentru că dacă le luăm așa pe sărite nici așa nu e bine. Dacă vrei să ai un front reabilitat, oricum casele vechi sunt în legătură, inclusiv cromatică, și trebuie să le menții în această legătură cromatică, ori aceste case inclusiv din acest punct de vedere au suferit modificări de-a lungul timpului. De aceea trebuie să faci un studiu să vezi la care din case se mai păstrează stratul de culoare originală, la care tencuiala este cea originală și de acolo pornești. Să zicem că la o casă regăsim elementele acestea originale, dar în stânga sau dreapta nu mai sunt cele vechi și atunci trebuie să dai jos tot, dar la restaurare trebuie să găsești o culoare care să se armonizeze cu culoarea originală de la casa care a păstrat acele elemente.
Î: În afara fațadelor care credeți că este cea mai mare vulnerabilitate la centrul istoric, eu mă gândesc la acoperiș și la sistemul de captare a apelor?
R: Așa este, sunt multe monumente istorice care au probleme cu învelitoarea și de acolo apar infiltrațiile apei și în timp se văd fisurile în zidărie. Spre exemplu, am fost la Cinematograful 23 August și arată destul de bine, singurele probleme sunt de la învelitoare și de la infiltrarea apelor, în rest este destul de bine păstrată, având în vedere și perioada lungă de abandon. Nu există grinzi de fier care să sprijine pereții, sunt montați din construcție niște tiranți, care erau specifici construcțiilor din vremea respectivă. Se vede foarte clar că toate fisurile vin de sus și e clar că este de la infiltrațiile apei.
Pentru că Primăria Municipiului Bistrița a invocat frecvent lipsa legislației care să îi permită intervenția la aceste clădiri vă prezentăm mai jos ce prevede legislația în vigoare cu privire la reabilitarea construcțiilor din centrele istorice ale orașelor.
Conform Legii nr.153/2011, privind privind măsuri de creştere a calităţii arhitectural-ambientale a clădirilor, în considerarea dreptului constituţional la un mediu înconjurător sănătos, reprezintă acţiune de interes public major şi general creşterea calităţii arhitectural-ambientale a clădirilor prin măsuri de reabilitare structural-arhitecturală a anvelopei acestora, în scopul asigurării sănătăţii, vieţii, integrităţii fizice şi siguranţei populaţiei, al conservării caracterului estetic-arhitectural al cadrului urban construit, precum şi a calităţii mediului natural, în condiţiile respectării şi punerii în valoare a specificităţii patrimoniului local şi naţional. Această lege stabilește necesitatea elaborării unui Program multianual de reabilitare, însă prevederile acesteia trebuie coroborate și cu celelalte legi invocate în preambulul articolului nostru.
La Articolul 1:
(1) Deţinătorii de orice fel ai clădirilor care, prin nivelul de degradare a sistemului de închidere perimetrală, pun în pericol sănătatea, viaţa, integritatea fizică şi siguranţa populaţiei şi/sau afectează calitatea mediului înconjurător, a cadrului urban construit şi a spaţiilor publice urbane, în temeiul şi cu respectarea legislaţiei în vigoare privind calitatea în construcţii şi a prezentei legi, sunt obligaţi ca, din proprie iniţiativă, să ia măsuri de realizare a lucrărilor de intervenţie pentru reabilitarea structural-arhitecturală a anvelopei clădirilor.
(2) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a elabora, organiza, monitoriza şi controla realizarea programelor multianuale privind creşterea calităţii arhitectural-ambientale a clădirilor prin reabilitarea structural-arhitecturală a anvelopei acestora, în concordanţă cu planurile de urbanism şi regulamentele locale aferente, aprobate în condiţiile legii.
(3) În situaţia în care deţinătorii clădirilor prevăzute la alin. (1) nu iau din proprie iniţiativă măsurile de realizare a lucrărilor de intervenţie pentru reabilitarea structural-arhitecturală a anvelopei clădirilor, autorităţile administraţiei publice locale notifică acestora obligaţiile care le revin în condiţiile prezentei legi.
Articolul 12: Finanţarea proiectării şi executării lucrărilor de intervenţie prevăzute la art. 6 se asigură, pe cheltuiala proprie, de către deţinătorii clădirilor prevăzute la art. 1 alin. (1).
Articolul 13(1) Prin excepţie de la prevederile art. 12, autorităţile administraţiei publice locale pot asigura prin bugetul local, în limita fondurilor aprobate anual cu această destinaţie:
a) preluarea integrală a cheltuielilor aferente lucrărilor de intervenţie corespunzătoare cotei proprietarului/proprietarilor de locuinţe aflat/aflaţi în imposibilitate de a asigura sumele ce îi/le revin, la cererea acestuia/acestora, ca măsură de protecţie socială, dacă proprietarul/proprietarii face/fac dovada că realizează venituri medii nete lunare pe membru de familie sub câştigul salarial mediu net lunar pe economie;
b) preluarea integrală a cheltuielilor aferente lucrărilor de intervenţie în situaţia prevăzută la art. 9 alin. (3), în condiţiile legii (când proprietarul nu dorește, reabilitarea se poate face prin ordonanță președențială);
c) cofinanţarea cheltuielilor aferente lucrărilor de intervenţie la clădirile amplasate în zone construite protejate sau în centrele istorice ale localităţilor, precum şi în staţiunile/localităţile/zonele turistice, balneare, climatice şi/sau balneoclimatice, definite în condiţiile legii.(2) Condiţiile de selecţie şi de preluare a cheltuielilor pentru aplicarea prevederilor alin. (1), precum şi măsurile necesare în vederea recuperării de la deţinătorii notificaţi a cheltuielilor efectuate de la bugetul local se stabilesc şi se aprobă prin hotărâre a consiliului local/Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
Articolul 14: Pentru clădirile amplasate în zone protejate şi în zone de protecţie a monumentelor istorice înscrise în Lista patrimoniului mondial, definite potrivit legii, autorităţile administraţiei publice centrale cu atribuţii în domeniul dezvoltării regionale şi turismului, prin programe specifice aprobate în condiţiile legii, pot asigura de la bugetul de stat prin bugetul propriu, în limita fondurilor aprobate anual cu această destinaţie, preluarea parţială sau integrală a cheltuielilor aferente lucrărilor de intervenţie care se execută la anvelopa acestor clădiri.
Articolul 15: La termenele prevăzute de legislaţia în vigoare privind finanţele publice locale, autorităţile administraţiei publice locale stabilesc, în cadrul programelor multianuale, necesarul de alocaţii de la bugetul local pentru finanţarea cheltuielilor prevăzute la art. 13.
Vedem așadar că există un cadru legal care reglementează tocmai modalitatea în care Primăria Municipiului Bistrița trebuie să acționeze pentru reabilitarea centrului istoric. Mai mult, în lege sunt stipulate toate măsurile pe care trebuie să le cuprindă un astfel de program multianual (pentru mai multe detalii consultați legea) și condițiile în care aceste lucrări pot fi realizate din bugetul de local sau de stat, integral sau parțial.
Pe fond, putem constata doar lipsa de interes a autorităților locale, de la apariția legii în 2011, pentru implementarea unui astfel de program care ar pune în valoare clădirile istorice din centrul orașului și ar putea în acest fel aduce beneficii economice prin creșterea numărului de turiști, dar și prin realizarea unor intervenții conforme și creșterea gradului de protecție a acestor clădiri.
Situația imobilelor din centrul istoric al Bistriței trenează de mulți ani în mare măsură din cauza lipsei de interes a autorităților locale, adică Primăria, apoi a posibilitățilorc financiare reduse ale proprietarilor de imobile de patrimoniu (sunt mulți pensionari care nu au veniturile necesare unor astfel de lucrări) are au făcut ca astfel de lucrări să fie extrem de puține.
Conform legislației obligațiile de reabilitare și întreținere revin proprietarilor în primul rând, însă așa cum știm de zeci de ani de zile aceste imobile nu sunt restaurate, majoritatea lucrărilor au fost mici, de genul unor zugrăveli la fațade. Există și excepții, însă, în general, avem probleme și asta se vede și după câte buline galbene au primit proprietarii de astfel de clădiri, buline prin care Primăria îi atenționează că poartă o răspundere legală. Cu toate acestea chiar Primăria are o obligație legală și o răspundere, așa cum am arătat mai sus, dar aceasta are atât resursele financiare necesare, respectiv legislația care îi permite intervenția în restaurarea fațadelor acestor clădiri.
Concret, prin implementarea unui program multianual Primăria ar putea aloca fonduri pentru:
- realizarea documentațiilor de restaurare, integral sau parțial;
- realizarea lucrărilor de reparații, integral sau parțial;
- acordarea de credite cu dobândă redusă sau fără dobândă pentru finanțarea lucrărilor și documentațiilor;
- sancționarea proprietarilor de rea credință, care dispun de fonduri financiare dar nu își întrețin proprietatea (există case abandonate, unele chiar vandalizate, cu bună știință, pentru a se demola ulterior).
În sprijinul Primăriei Muncipiului Bistrița publicăm proiectul pentru un pogram multi-anual de la Primăria Capitalei, pe care îl considerăm cel mai complet dintre cele studiate de noi:
