Un editorial interesant privind România semnat de Robert D. Kaplan și publicat de agenția Bloomberg furnizează evaluările analistului geopolitic american privind relația României cu Rusia, în contextul conflictului din Ucraina. Articolul a fost preluat și de Washington Post renumitul cotidian american cu titlul „Romania Fears Putin, But Putin Should Fear Romania, Too”. Este important de menționat că în decurs de câteva zile avem două mari agenții de consultanță și analiză strategică din lume care și-au îndreptat atenția spre România. Dacă Bloomberg prin editorialul lui Robert D. Kaplan pune România într-o lumină pozitivă, analiza Oxford Analytica privind România a fost foarte critică la adresa regimului Iohannis, ilustrându-i foarte bine toate defectele și derapajele de la democrație.
Concluziile lui Kaplan privind România:
Pornind de la o comparație a orașului Târgoviște așa cum l-a cunoscut în anii 80 și cum arată acum, analistul concluzionează că Târgoviște este un miracol generat de apartenența României la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord și la Uniunea Europeană. Zone nu doar din România, ci și din alte state din Europa Centrală și de Est care au aderat la NATO și UE în primul deceniu al secolului XXI arată asemănător. O revoluție a occidentalizării a avut loc dincolo de capitalele fostei Europe comuniste. Ideea promovată de mulți din comunitatea politică de la Washington că extinderea NATO și a UE a fost o greșeală – și că a condus inexorabil la războiul din Ucraina – este subminată de realitatea de pe teren, în care stabilitatea politică și economică a Occidentului se extinde acum până la granița cu Rusia.
Dacă Târgoviște și alte orașe din nordul Poloniei nu s-ar fi dezvoltat în ultimele trei decenii, SUA și aliații săi s-ar fi confruntat cu o divizare economică și culturală a Europei, similară celei din timpul Războiului Rece, cu Rusia o putere colosală, sub orice regim, semănând răul.
Nu toate țările au înregistrat câștiguri egale. Dar populismul autocratic al premierului Ungariei, Viktor Orban, și dezordinea politică din Bulgaria nu sunt decât o mică mostră a ceea ce s-ar fi putut întâmpla pe o mare parte a continentului european fără NATO și extinderea UE.
Cu toate acestea, România, cu cea mai mare populație și cel mai mare teritoriu din sud-estul Europei, este o națiune îngrijorată. Ea a fost prinsă în capcană din punct de vedere istoric de proximitatea sa față de Rusia, a cărei armată a invadat acum țara vecină. România și Republica Moldova, vorbitoare de limbă română, au o graniță mai lungă cu Ucraina decât Polonia. Așa-numita Românie Mare, care includea Moldova, a fost ocupată parțial de Rusia de 10 ori începând cu 1711. Situată într-un punct în care s-au ciocnit mai multe imperii – rusesc, otoman, habsburgic, nazist-german și așa mai departe -, subjugarea Basarabiei de către Stalin nu a fost neobișnuită având în vedere istoria.
Ofensiva lui Putin va continua să avanseze lent în estul Ucrainei, războiul nu se va transforma într-un conflict înghețat
Experții români cred că președintele rus Vladimir Putin va continua să avanseze lent în estul Ucrainei și, în cele din urmă, va anexa regiunea Donbas la Rusia, declarând că orice activitate militară ucraineană ulterioară în această zonă va constitui un atac asupra Rusiei însăși. Ei se așteaptă ca Putin să construiască un pod terestru spre Crimeea și mai departe, ajungând în cele din urmă în Moldova și în regiunea autonomă Transnistria.
Deși Putin, cu trupele sale care avansează încet în Donbas, nu are momentan capacitatea de a invada Moldova, el nu trebuie să o facă. Moldova, o fostă republică sovietică, este un stat slab instituționalizat de numai 2,6 milioane de locuitori, cu o rată a inflației de 29% în luna mai, care este mereu în pericol de destabilizare.
Cât despre aliații europeni care vin în ajutor, românii nu au deloc încredere în Franța și Germania, și cred că președintele francez Emmanuel Macron va sacrifica orice principiu de dragul de a face din Franța un intermediar între Rusia și Ucraina.
Cât despre germani, aceștia au construit deja două gazoducte pentru gazul rusesc. „Și ceea ce se construiește, în cele din urmă se folosește”, mi-a spus un analist local. A fost un refren pe care l-am auzit și la alții: Când va veni iarna, iar Germania și alte părți ale Europei vor suferi de lipsă de încălzire, atunci hotărârea europeană împotriva Rusiei se va eroda.
În ciuda dezvoltării economice din ultimele trei decenii, Occidentul încă mai trebuie să se dovedească aici. La sfârșitul anilor 1940 și 1950, românii au așteptat în zadar un efort de eliberare din partea democrațiilor occidentale pentru a răsturna regimul comunist nemilos al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.
Extinderea NATO și a UE în 2004 și 2007 a avut loc în timp ce Rusia lui Putin era încă relativ slabă. Astfel, în ochii românilor, abia acum vine adevăratul test pentru Occident. Oamenii sunt îngroziți de faptul că tăria de caracter a Europei va slăbi. Doar președintele american Joe Biden și premierul britanic Boris Johnson (pe cale să părăsească funcția) sunt de încredere la București, consideră analistul american.
Politica externă a lui Ceaușescu a fost superficial independentă față de Uniunea Sovietică, dar românii, spre deosebire de mulți din Occident, nu s-au lăsat niciodată păcăliți. Oamenii știau că, dacă Uniunea Sovietică nu ar fi fost atât de apropiată geografic, România ar fi fost scutită de coșmarul comunist de aproape o jumătate de secol.
Cu toate vicisitudinile guvernelor democratice slabe și corupte de după 1989, viața de aici este mai bună și mai sigură decât în orice moment din istoria lor. Regimul autoritarist al lui Putin nu este la scara celui al lui Ceaușescu, cu lagăre de muncă, raționalizarea alimentelor și distrugerea unei vaste zone istorice a capitalei – dinamitată până la uitare pentru a face loc birourilor guvernamentale sumbre.
Românii, oricât de pesimiști ar fi în privința hotărârii Occidentului, sunt conștienți că ceva asemănător s-ar putea întâmpla într-o zi cu Putin.
Pentru mai multe detalii accesați link-ul din Washington Post.
Despre Robert D. Kaplan
Robert D. Kaplan este un foarte cunoscut analist american specializat în relații internaționale, geopolitică și securitate. Din 2008 până în 2012, Kaplan a fost senior Fellow la Center for a New American Security din Washington, DC; s-a alăturat din nou organizației în 2015. Între 2012 și 2014, a fost analist geopolitic șef la Stratfor, o firmă privată de prognoză globală. În 2009, secretarul Apărării Robert Gates l-a numit pe Kaplan în Defense Policy Board, un comitet consultativ federal al Departamentului de Apărare al Statelor Unite. În 2011 și 2012, revista Foreign Policy l-a numit pe Kaplan drept unul dintre „top 100 de gânditori la nivel mondial”. În 2017, Kaplan s-a alăturat grupului Eurasia, o companie de consultanță privind riscul politic, în calitate de consilier principal. În 2020, a fost numit la Catedra Robert Strausz-Hupé în geopolitică la Institutul de Cercetare în Politică Externă din Philadelphia.
Kaplan a scris o carte despre România intitulată În umbra Europei în care găsiți o analiză foarte interesantă a perspectivei istorice și geopolitice cu privire la țara noastră.
Mai multe detalii găsiți aici.
