„Nu poți ști niciodată ce rezultat vor avea acțiunile tale, dar dacă nu faci nimic, nu vei avea niciun rezultat.” Mahatma Gandhi

Prima enciclopedie românească este online

Articol preluat din presshub.ro.

Biblioteca Judeţeană „ASTRA” din Sibiu a anunţat că a publicat cele trei volume ale primei enciclopedii româneşti pe site-ul www.enciclopediaromaniei.eu, unde oricine poate vedea munca a 209 personalităţi din ţară şi din străinătate vreme de opt ani (1896 – 1904).

„Când construieşti o cultură şi când construieşti o casă ai nevoie de fundaţie, pentru ca acea structură să reziste. Pentru francezi, la 1780, au decis că cea mai importantă lucrare este o enciclopedie a limbii franceze. (…) Prima din lume. Peste secole, românii la fel au construit o asociaţiune, în Transilvania, şi au făcut puternică o biserică. Au construit o asociaţiune care răspândea cultură, de fapt acesta este rostul. Au construit o bancă pentru a susţine financiar toate acţiunile. Au construit un partid politic care să îi reprezinte la nivelul Budapestei unde era Parlamentul în acel moment. Şi foarte important au construit o tipografie. Ele toate funcţionează astăzi la Sibiu, într-un fel sau altul, sau măcar mai sunt clădirile. Şi pasul doi, şi discursul a început cu Andrei Şaguna, a fost să scrie această enciclopedie a limbii române. Ceea ce s-a întâmplat şi vreau să menţionez numele lui Cornel Diaconovici. La anul se împlinesc o sută de ani de la moartea lui Cornel Diaconovici, cred că noi ca şi comunitate putem face un efort să îi aşezăm o statuie chiar în faţa bibliotecii, (…) pentru că omul acesta a scris Enciclopedia României. Nu el a scris toate cuvintele. Sunt foarte mulţi oameni, dar el a coordonat. El este Diderot al nostru. Dacă francezii, în anii 2000, au făcut un site al Enciclopediei franceze, noi le urmăm exemplul şi facem şi noi un site”, a declarat directorul Bibliotecii Judeţene „ASTRA” Sibiu, Răzvan Pop, la lansarea site-ului, de Ziua Naţională a României.

sursa foto: https://bjastrasibiu.ro/

În descrierea enciclopediei se menționează:

Prima enciclopedie română a văzut lumina tiparului la Sibiu. Coordonarea redactării și a editării Enciclopediei în trei volume (1898, 1900, 1904) sub auspiciile ASTREI la Editura lui Wilhelm Krafft i-a revenit lui Corneliu Diaconovici, exact așa cum se precizează responsabilitățile în paginile de titlu ale tomurilor. Au lucrat la ea 209 personalități din țară și din străinătate vreme de opt ani (1896-1904).

Întâiul tom, cuprinzând literele A-C, apărut în anul 1898, include 10.401 articole cu 8 hărți, planuri și anexe, și 111 ilustrații în text. Tomul II, apărut în anul 1900, continuă alfabetic cu literele C-K (Copepode-Keman) și numără 8.402 articole cu o hartă, 2 anexe și 20 de ilustrații în text. Ultimul volum, tomul III, cu literele K-Z (Kemet-Zymotic), (1904), conține 18.819 articole cu 2 hărți, 2 anexe și 16 ilustrații.

După modelul marilor enciclopedii europene anterioare, monumentala lucrare ilustrează dimensiunile tezaurului cultural românesc, dar și universal. Idealul Enciclopediei lui Diaconovici era acela de a contribui la consolidarea conștiinței românești, în timp ce, în plan concret, Enciclopedia oferea publicului cititor românesc o reflectare fidelă a realităților din toate spațiile locuite de români și, tot ea, îi împrospăta memoria publicului cititor cu ultimele progrese din știința și cultura universală. ASTRA a lansat public un apel în revista Transilvania și în alte foi periodice românești, solicitând sprijinul pentru proiect, iar Ioan Micu Moldovan (1833-1915), președintele de atunci (1894-1901) al ASTREI, a tipărit în revista Transilvania articolul său „Creștere și cultură”, în care a precizat scopul enciclopediei, rolul și importanţa ei naţională pentru români. La acest Apel au răspuns oameni de știinţă și cultură din toate provinciile românești, dintre care peste 200 din ţară și de peste hotare s-au angajat să colaboreze, fără remuneraţie, și ca atare, au fost elaborate și prezentate, în final, peste 60.000 de titluri de articole, dintre care, în urma unei selecţii riguroase, au fost luate în considerare 37.622 de texte. Cum era de așteptat, autorii au folosit ca sursă de inspirație, în primul rând, bibliotecile personale, pe atunci extrem de bogate (de exemplu, cea a lui Diaconovici număra peste 5.000 de opere) și bibliotecile publice, mai ales Biblioteca ASTREI, cu mii de volume, dar și marile biblioteci din București, Iași, Galaţi, Craiova etc., precum și din Paris și Sankt-Petersburg.”

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.