Machetele realizate de studenți ai Facultății de Arhitectură și Urbanism din Cluj-Napoca propun soluții contemporane pentru un turn de semnalizare/refugiu pe traseul Limesului Dacic. Expoziția va ajunge și în turnul roman de la Ciceu-Corabia.

Turnul roman, între patrimoniu și arhitectură contemporană. Expoziție despre Limesul Dacic, la Muzeul din Bistrița

Muzeul din Bistrița găzduiește expoziția „Turnul de semnalizare. Refugiu pe traseul Limesului Dacic”, un proiect care aduce în fața publicului machete realizate de studenți ai Facultății de Arhitectură și Urbanism din cadrul Universității Tehnice din Cluj-Napoca. Expoziția a fost inaugurată recent, cu ocazia evenimentului Noaptea Muzeelor, și propune o întâlnire între cercetarea istorică, patrimoniul roman și arhitectura contemporană.

Proiectul a fost realizat în colaborare cu Facultatea de Arhitectură și Urbanism Cluj-Napoca – UTCN, Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei și programul Limes – Frontierele Imperiului Roman în România. Machetele expuse la Bistrița vor fi prezentate ulterior și în turnul roman din Ciceu-Corabia, unul dintre punctele importante de pe traseul Limesului Dacic în județul Bistrița-Năsăud.

De la turnurile de semnalizare romane la refugii pentru trasee culturale

Tema expoziției pornește de la o realitate istorică: Limesul Dacic a reprezentat una dintre cele mai ample structuri de frontieră ale Imperiului Roman în Europa. În panourile expoziției, limesul este prezentat ca un sistem complex de apărare, alcătuit din turnuri, valuri de pământ, fortificații, drumuri și puncte de observație, menite să controleze și să supravegheze mișcările de populații la marginea provinciei Dacia.

Studenții au fost invitați să pornească de la tipologia turnului roman de semnalizare și să imagineze un obiect de arhitectură contemporană, cu funcțiune de refugiu temporar și, în același timp, de turn belvedere. Soluțiile propuse mizează pe structuri din lemn, metal sau sisteme mixte, gândite pentru a răspunde unor nevoi minimale de adăpostire pe trasee culturale sau turistice.

Expoziția nu tratează patrimoniul doar ca pe o temă de conservare, ci și ca pe o resursă de interpretare și activare a unor spații istorice. În acest sens, proiectele studenților explorează felul în care ruinele, urmele arheologice și peisajul pot fi puse în dialog cu intervenții arhitecturale discrete, reversibile și adaptate contextului.

Radu Zăgreanu a adus proiectul la Bistrița

Arheologul Radu Zăgreanu, de la Muzeul din Bistrița, implicat în proiectul de reconstituire a turnului roman de la Ciceu-Corabia, a văzut machetele la Muzeul de Istorie din Zalău și a considerat că acestea trebuie prezentate și publicului bistrițean. Astfel, expoziția a ajuns la Bistrița, unde a fost inaugurată în prezența unor reprezentanți ai Facultății de Arhitectură și Urbanism din Cluj-Napoca.

Demersul are o relevanță locală importantă, în condițiile în care județul Bistrița-Năsăud păstrează urme ale sistemului roman de frontieră, iar turnul de la Ciceu-Corabia a devenit, în ultimii ani, un reper pentru cercetarea și valorificarea Limesului Dacic în zonă.

Cătălin Pop: „Am vrut un proiect scurt, ancorat în realitate”

Asist. drd. arh. Cătălin Pop, parte a colectivului de îndrumare al atelierului de proiectare al anului II din cadrul Facultății de Arhitectură și Urbanism UTCN, a explicat că tema a fost construită pentru a-i pune pe studenți în contact cu un context real, nu doar cu un exercițiu abstract de atelier.

„Am vrut să acoperim două dimensiuni ale proiectului. Am vrut să facem cu studenții intervenții pe o clădire existentă, în principiu, pentru că asta aduce un grad de complexitate mare – similar cu ce se va întâmpla pentru mulți în viitoarea lor profesie de arhitect”, a explicat acesta.

Potrivit lui Cătălin Pop, tema a fost legată și de interesul crescut pentru Limesul Dacic, în contextul recunoașterii sale ca parte a patrimoniului mondial UNESCO. Proiectul a fost gândit ca un exercițiu de cercetare și proiectare care poate continua pe parcursul mai multor ani, prin testarea unor soluții de punere în valoare a patrimoniului.

„Există și acest aspect al proximității Limesului Dacic față de Cluj. Astfel încât, de-a lungul timpului, cu sprijinul Universității Tehnice din Cluj-Napoca, am putut face vizite pe amplasamente împreună cu studenții pentru a completa experiența proiectului într-un context real”, a mai spus Cătălin Pop.

Machete realizate după un amplasament de la Porolissum

Amplasamentul ales pentru exercițiul de atelier este un turn de observație aflat în vecinătatea castrului de la Porolissum, zona Moigrad, astăzi situat într-un cadru împădurit. Studenții au pornit de la urmele arheologice existente – fundații și săpături – și au imaginat variante de refugii care pot funcționa ca puncte de observație, adăpost și interpretare a peisajului.

Primele cinci săptămâni ale semestrului au fost dedicate dezvoltării conceptului, finalizat prin machete la scara 1:20 și secțiuni reprezentative. Fiecare machetă este însoțită de un cod QR, prin care vizitatorii pot accesa detalii suplimentare despre proiect.

„Multe dintre machete sunt foarte reușite. Iar din punct de vedere al implementării tehnice, foarte multe dintre machete pot deveni realitate. Se pot replica”, a precizat Cătălin Pop.

Acesta a subliniat că proiectul a avut un caracter interdisciplinar, fiind implicați și profesori sau specialiști din zone conexe arhitecturii: materiale de construcții, elemente de construcții, mecanica structurilor și bazele proiectării de arhitectură.

O expoziție despre patrimoniu, educație și responsabilitate

Expoziția de la Muzeul din Bistrița pune în discuție mai mult decât forma unui turn. Ea vorbește despre felul în care patrimoniul arheologic poate fi înțeles de noile generații de arhitecți și despre modul în care intervențiile contemporane pot susține, fără a agresa, memoria locului.

Machetele propuse de studenți caută soluții pentru un echilibru dificil: protejarea ruinelor, crearea unui punct de interes pentru vizitatori și integrarea într-un traseu cultural mai larg. În acest sens, proiectul deschide o discuție necesară despre cum pot fi valorificate siturile romane din Transilvania și despre rolul arhitecturii în apropierea publicului de patrimoniu.

După prezentarea de la Bistrița, machetele vor ajunge și la Ciceu-Corabia, acolo unde turnul roman reconstituit poate deveni nu doar un obiectiv arheologic, ci și un spațiu de educație, vizitare și reflecție asupra frontierelor romane din Dacia.

Panou 1 – „scenariu”

Începând cu anul 500 î.Hr., Imperiul Roman și-a extins teritoriul în zone ale Europei și Africii de Nord până când granița sa a ajuns la lungimea de aproximativ 7.500 de kilometri până în secolul al II-lea. Segmentul românesc, Limesul Dacic, a fost operațional între 106 și 271 e.n. Ansamblul cuprinde 277 de părți componente și reprezintă cea mai lungă și mai complexă graniță terestră a unei foste provincii romane din Europa. Traversând peisaje diverse, este definit de o rețea de situri individuale care includ cetăți legionare, forturi auxiliare, metereze de pământ, turnuri de semnalizare, tabere temporare și clădiri seculare. Dacia a fost singura provincie romană aflată în întregime la nord de Dunăre. Frontiera sa a protejat-o de populațiile „barbare” și a controlat accesul la resurse valoroase de aur și sare.

Anul 2024 marchează acordarea avizului favorabil al ICOMOS (Consiliul Internațional al Monumentelor și Siturilor), forul consultativ al UNESCO, de înscriere în lista patrimoniului mondial UNESCO a siturilor arheologice care compun „Frontierele Imperiului Roman. Dacia”. Rezoluția Comitetului Patrimoniului Mondial recomandă, printre altele, ca până în 2025 să fie continuate acțiunile de investigare, clasare și dezvoltare a unei strategii turistice sustenabile. Această temă caută să însoțească acest demers prin sondarea potențialului de ramificare cu trasee precum Via Transilvanica, care se intersectează pe porțiuni considerabile cu limesul roman.
https://whc.unesco.org/en/list/1718/

Panou 1 – „limes / turnuri”

limes / turnuri

LIMES s. n. Sistem de apărare folosit de romani, care consta dintr-un zid de piatră sau dintr-un val de pământ, construit la granițele provinciilor. – Cuv. lat.
Sursa: DEX ’98

Structura limesului este alcătuită dintr-un sistem complex de turnuri, valuri de pământ, ziduri și fortificații de mici dimensiuni. Castrele din spatele limesului sunt plasate de regulă la o distanță de circa cinci kilometri față de limes, așezările civile aferente și structurile ne-romane.
https://limesromania.ro/ro/articole/despre-proiect/?page=1

Granița romană a Daciei combină mai multe sisteme de graniță în funcție de peisaj: granițe riverane, montane, unele fiind descrise de drumuri, altele, de bariere artificiale. Ca peste tot, sistemul complex al graniței e format în primul rând dintr-o rețea de turnuri de semnalizare, fortificații mai mici sau mai mari și baraje artificiale de pământ sau de piatră. Scopul principal era să se controleze și să se supravegheze mișcările de populații, fortificațiile fiind cele mai importante simboluri ale puterii Romei.
Felix Marcu, George Cupcea, Frontierele romane ale Daciei, p. 47.

Panou 2 – text despre turnuri

Turnurile sunt puțin cunoscute din sursele scrise, iar forma acestora trebuie să fi fost similară cu cele reprezentate pe columnele lui Traian și a lui Marcus Aurelius. Erau structuri rectangulare simple, probabil cu trei niveluri, la parter cu o zonă de depozitare, la primul nivel, o zonă de locuit, iar la ultimul, zona de unde se supraveghea, fie direct prin deschideri în zid, fie de pe platforme.

Cele mai multe turnuri cunoscute până acum în Dacia, aproape 300, sunt amplasate pe granița de nord-vest și de nord a provinciei. În primele faze de construcție majoritatea turnurilor trebuie să fi fost de lemn, dar în Dacia avem foarte puține elemente pentru acest tip de structuri. Aici, majoritatea turnurilor sunt rectangulare, din piatră, de circa 5 x 5 m. Multe trebuie să fi avut suprastructuri de lemn. Aveau în jurul lor un șanț, poate și o palisadă, fiind semi-protejate.

Există și excepții, unele turnuri sunt de mai mari dimensiuni, altele având mici anexe gospodărești, iar altele sunt protejate pe un perimetru mai larg de incinte de pământ sau de piatră. În urma analizelor complexe de topografie se constată că turnurile nu sunt niciodată amplasate la întâmplare, ci într-o rețea complicată, fiecare aflându-se în raza de vizibilitate a celor învecinate, în apropiere de vârfurile dominante.
Felix Marcu, George Cupcea, Frontierele romane ale Daciei, p. 66.

Panou 2 – „obiective / tematizare”

Obiectivul temei de atelier este realizarea unui obiect de arhitectură pornind de la tipologia turnului de semnalizare roman. Acesta va fi cuplat cu funcțiune de cazare tip refugiu și va putea avea rol de turn belvedere.

Cazarea tip refugiu, ca parte a locuirii temporare, răspunde la nevoia imediată de adăpostire a oamenilor aflați în trecere sau într-o drumeție organizată, pe o perioadă de câteva ore sau maxim câteva nopți. Prin urmare, dotările sau cerințele funcționale ale acestui tip de program sunt minimale, fără să ofere confortul unei locuințe permanente.

Structura propusă va fi compusă din elemente de lemn, metal sau sistem mixt metal-lemn/lemn-metal.

Panou 4 – „manifest”

Contextul exercițiului

Proiectele studenților explorează relația dintre arhitectură, peisaj și patrimoniu cultural, pornind de la rețeaua de fortificații a Limesului Dacic, parte a graniței de nord a Imperiului Roman. Recunoscut recent ca Patrimoniu Mondial UNESCO, Limesul Dacic reprezintă nu doar o mărturie istorică, ci și o resursă pentru noi modalități de integrare a patrimoniului în peisajul contemporan.

Anul 2024 a marcat acordarea avizului favorabil al ICOMOS, Consiliul Internațional al Monumentelor și Siturilor, forul consultativ al UNESCO, pentru înscrierea în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO a siturilor arheologice care compun „Frontierele Imperiului Roman. Dacia”. Rezoluția Comitetului Patrimoniului Mondial recomandă, printre altele, ca până în 2025 să continue acțiunile de investigare, clasare și dezvoltare a unei strategii turistice sustenabile. Tema propusă caută să însoțească acest demers prin sondarea potențialului de ramificare a traseului Limesului cu Via Transilvanica, care se intersectează pe porțiuni considerabile cu fostele granițe romane.

Unul dintre cele mai importante centre de graniță ale Daciei Romane, Porolissum, situat în județul Sălaj, a fost un nod strategic de apărare și un punct de schimb cultural și comercial între romani și populațiile locale. Ca parte a Limesului Dacic, Porolissum este un exemplu remarcabil al modului în care infrastructura romană a influențat dezvoltarea regiunii. Relevanța sa istorică și potențialul său turistic îl transformă într-un subiect esențial de reflecție pentru protejarea și punerea în valoare a patrimoniului din Sălaj și din întreaga Transilvanie.

Prin aceste proiecte, studenții anului 2 ai Facultății de Arhitectură și Urbanism își propun să contribuie la conversația privind identificarea unor strategii turistice responsabile, care să faciliteze transformarea acestui patrimoniu într-un spațiu activ cu accesibilitate publică, capabil să genereze capital social, cultural, educațional și economic. Proiectele explorează, astfel, reinterpretarea turnurilor de semnalizare ca refugii pe traseul Limesului, integrând trecutul defensiv al acestora într-o viziune contemporană ce răspunde nevoilor exploratorilor, turiștilor și pasionaților de patrimoniu.

Mize și strategii

Exercițiul a avut câteva mize importante, la diferite scări. Pornind de la tema Limesului Dacic văzut ca un posibil traseu cu valențe importante, discutând apoi despre problematica reconstruirii în raport, sau uneori în contradicție, cu puterea sugestiei, despre relaționarea cu un amplasament cu încărcătură istorică, aflat într-un cadru natural, și ajungând la scara unui obiect, cu toate implicațiile care decurg de aici, expresivitatea structurală, tehnici eficiente de construire, utilizarea structurilor ușoare, vedem că tema relaționează cu subdomenii diverse, deci cu atât mai mult capătă complexitate.

Strategiile de intervenție urmăresc, pe de o parte, un mod firesc de relaționare cu ruina, dar vorbesc totodată despre posibilitatea unei sugestii, evitând tentația și pericolele reconstruirii, a se vedea macheta-reconstituire alăturată și ipotezele constructive și volumetrice pe care le materializează. În ceea ce privește relaționarea cu ruina, se pot deduce câteva tipuri de ocupare, împărțite în patru mari categorii:

1. pe perimetrul săpăturii ruinei, păstrând topografia găsită in situ;
2. pe poziția ruinei, intervenind asupra sitului prin umplerea zonei de săpătură;
3. pe poziția ruinei, pe picioare, păstrând topografia existentă;
4. pe poziția ruinei, direct pe topografia dată.

Perspective

Expoziția prezintă toate aceste tipuri, cu un număr variat de proiecte din fiecare categorie, astfel încât să existe posibilitatea unei priviri critice, de ansamblu. Vedem că strategiile sunt diferite, uneori aproape contradictorii: întâlnim turnuri care se apropie de modul în care cercetările ne informează că ar fi putut fi sugerat un turn roman, turnuri care folosesc structura ca mod de generare a expresivității, care sugerează un posibil gabarit al turnurilor inițiale, turnuri-schelă, turnuri-scară, turnuri ca semnal sau pur și simplu turnuri care relaționează cu peisajul. Nuanțele acestor sub-teme reprezintă, în final, o contribuție la discursul pedagogic al profesiei noastre, în raport cu spațiul adesea neglijat dintre domeniile cu care relaționăm.

Echipa de îndrumători a atelierului 2, formată din conf. dr. arh. Paul Mihai Moldovan, conf. dr. arh. Cristina Purcar, asist. dr. arh. Alexandru Sabău, asist. drd. arh. Cătălin Pop, asist. dr. arh. Miruna Moldovan, drd. arh. Oana Filip, arh. Tiberiu Bucșa și arh. Lucian Șuvaina, mulțumește pe această cale invitaților care, pe parcursul exercițiului, au contribuit la înțelegerea mai profundă a contextului, mizelor și posibilităților: Felix Marcu – istoric, Bogdan Fodor – arhitect, Jácint Virág – inginer, Florin Șomodi – coach și facilitator. Tot pe această cale mulțumim gazdelor noastre, Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, precum și Centrului de Inginerie Seismică pentru sprijinul acordat în organizarea acestei expoziții.