Articol scris de Crin-Triandafil Theodorescu
Niciodată bocancii mei bătrâni n-au pășit prin atâta ură, au căzut frunzele de pe inimile oamenilor și s-au umplut drumurile de resentimente pestilențiale, li-s buzunarele pline de piroane și e o poftă de răstigneală cum n-am văzut,
cum n-am văzut,
umblă toți ca puiul de leu să-și sfâșie aproapele, sosesc mesaje telepatice din stratosfere necunoscute, de pe planete nefrecventabile, și-mi sună de dimineață telefonul, o preoteasă cu necazuri și-i zic primește-ne deseară în fața ușii, o să vin cu Ea să te luăm în brațe și să-ți colindăm puțin, nu vreau nici cafea, nici fursecuri de postul peștelui, doar lasă-ne să te îmbrățișăm și să-ți udăm umerii, zvâcnește atâta durere în vocea ei și-mi spune altul că au crescut vânzările la ciocane, din doi în doi unul are ciocan și cuie și caută să-l răstignească pe celălalt în numele absolutelor dreptăți, curg spre mine mesaje oarbe și belicoase, se pregătesc cuțite ascuțite și răzbunări cu mâna dreaptă bine întinsă, miroase a iarnă putredă și Maica Domnului își caută sălaș în van, uși închise peste tot, uși trântite în fața Născătoarei de Iubire, o să mă duc deseară să-i colind preotesei ăleia colinda aia cu săracul din marginea satului la care a venit Dumnezeu să mănânce mămăligă rece și ceapă spartă-n pumn, adevărul mănâncă mămăligă rece prin pușcării și umblă desculț prin noroaiele vieții, o să mergem să-i pictăm preotesei ăleia cu lacrimi umerii, cu lacrimi,
și-n timpul ăsta, de pe stradă, se aud bardele strămoșești cioplind la chip de idol cu zâmbet subțire și misterios, unul care ne-a dat dezlegare națională la carne fragedă de om,
Hristos se naște, măriți-L.
#FratiaPsaltirii/acatismuța10
#Întrozisevatermina
#Cerșetoruldealbastru
#Doianiprimazi
