Articol scris de Crin-Triandafil Theodorescu
Iubește-mă azi, iubito, cu patimă iubește-mă. Că mâine un străin se va zvârcoli să iasă din mine, prin piele, prin fisurile albastre ale ochilor mei, un alt om care-mi poartă CNP-ul ca pe o haină de ploaie, un impostor cu același certificat de naștere va țâșni la suprafață, și eu, iubito, în numele acelui străin negru nu-ți promit ceva. Nu-ți jur nici marea cu sare, nici palma întinsă peste pielea ta catifelată care miroase a mentă sălbatică zdrobită cu coatele, nici oboseala dulce cuibărită în spatele norilor rostogolitori, nimic nu-ți jur că nimic nu am, eu însumi sunt cerșetorul zilei de mâine.
Iubește-mă azi, iubito, smerește-mă azi cu sânul tău, căci mai mare trufie pentru o creatură decât să măsoare timpul care nu-i aparține nu-i. Și mâine dimineață, când te vei duce în bucătărie, plutind în tricoul tău pe care scrie Its time for a new dreaming ți se vor izbi privirile de îngerul CeluiPurureaDesculț, învârtind generos în caimacul unei noi dimineți.
Iubește-mă azi, că mâine nu-i al nostru.
إن شاء الله
Urmăriți Saptamana.online și în Google News
