Articol scris de Crin-Triandafil Theodorescu
Doar nebunul iubește cu adevărat. El nu are nici un motiv, și totuși iubește.
Doar cel surd îl aude pe Dumnezeu pășind prin lume. Sandaua Înviatului cântă cea mai frumoasă melodie.
Doar orbul vede nevăzutul. Degetele lui pipăie urma lăncii în coastă și numele lui e Simion.
Doar copilul încremenește la malul mării și zice uite-l pe Dumnezeu cum răsare. Ochiul lui e ochiul magului.
Îți mulțumesc pentru palma mea rămasă întinsă. Inima mea îți îmbrățișează ura ca pe-o dragoste mare.
Ura ta e deșertul peste care plouă sufletul meu.
Într-o zi te voi umple de flori.
