Am pus iar crucea Lui acolo de unde comuniștii au smuls-o și au aruncat-o în praful drumului

Articol scris de Crin-Triandafil Theodorescu

Vă amintiți desigur, părinte episcop, cum m-am prăbușit când mi-ați oferit crucea pectorală. Nu pentru că m-ați fi luat prin surprindere, deși m-ați luat.

Și vă amintiți când un an după eveniment, m-ați întrebat, părinte Crin, purtați crucea pe care v-am dăruit-o? Am lăsat capul jos, roșu la față. Pentru că nu o port. E acolo, într-un sertar, bătută în pietrele acelea albastre ca ochii de copii pe un țărm de mare, clipind fix când răsare soarele. Mi-a fost foarte rușine, pentru că dragostea pe care v-o port nu e mai mare decât spaima pe care o am.

Că nu să se îmbrace și să se încalțe dorește inima mea, ci să se dezbrace și să umble desculță. Iar de slab, mai slab ca acum nu am fost nicicând. Azi am fost la o ședință, mi-am luat sandalele albastre și deodată fratele meu m-a privit rece, și-a coborât privirile la picioarele desculțe de sub reverendă și-a spus părinte Crin, clopul de paie îl pricep, dar chiar așa, cu picioarele goale în sandale? Degetele alea sunt urâte. Așa este, am degete urâte. Am căzut, așa de mărunt sunt, am căzut, am deschis gura și i-am răspuns că sper că nu nutrește aceleași gânduri când se înclină icoanei împărătești din dreapta, cea a Celuipurureadesculț.

Trebuia să tac. Atât de mic sunt încât încă mai vorbesc. Încă mă mai apăr. Încă mă mai explic. Se pare că încă îmi mai pasă și păsarea asta e un deșert fără apă. Singura mea consolare e că după întâmplarea asta amară, cântărindu-mi inima, tot iubire am găsit pentru fratele meu.

Atât de mic sunt, să știți.

Apoi am ieșit în drum, mi-am pus clopul de paie pe capul netuns și mi-am așternut sub pași orașul. Când am ajuns la școală mi-am dat clopul jos și m-am închinat. În colț, deasupra turnulețului fostei capele de rugăciune a liceului grăniceresc, crucea Înviatului. Mi-a luat ceva timp, a trebuit să conving niște oameni, să mă opun altora, să răscolesc arhive și articole de lege, dar am reușit. Am pus iar crucea Lui acolo de unde comuniștii au smuls-o și au aruncat-o în praful drumului.

De asta v-am scris, să știți.

Acum o port, crucea, o port, deși nu se vede.