Fetele astea au trudit de le-au sărit capacele, la propriu

Articol scris de Crin-Triandafil Theodorescu

Să fim realiști, prin plecarea lui Carmen Soare și a Petruței din echipa ”europeană” a primăriei Năsăud, se face un gol consistent, pe care nu mi-l doresc insistent. Fetele astea au trudit de le-au sărit capacele, la propriu. Am fost de față la câteva explozii de râs isteric, la capătul unor zile și nopți nedormite, niște debușee nervoase. Date afară pe ușă, au intrat pe fereastră. Pentru ele nu exista nu se poate, cel mult nu încă.

Am câteva experiențe cu echipa de proiecte europene de la primăria Năsăud. Am trecut pe-acolo să las o carte Gabrielei (o împătimită a sticlei de Murano, tocmai publicase Tracy Chevalier ”Sticlăreasa”), și Carmen Soare, deodată, Crin, scrie-ne ceva pe tabla asta, ceva motivant. Am luat markerul și am scris

T T T

Sprânceana ridicată a lui Carmen, mirarea Petruței, nedumerirea Danei Someșan, Gabriela tăcea, ea tace mereu și observă, și într-un târziu, și ce înseamnă asta?

Timpul Tace și Trece, Carmen. Nu se zbate, trece, se duce, ceea ce trăim e timpul-fiu și timpul-nepot al celui care s-a dus. Nu e vreme de pierdut.

Ani de zile, în biroul de proiecte europene, pe tablă, cei trei T, nemișcați. Și acum sunt acolo, emoționându-mă.

Și ziua aia, m-a sunat Carmen, era seară, știi pe cineva la București, la instituția aia? Am nevoie de o intrare, am nevoie de omul ăla să citească hârtiile astea, și repede, că timpul tace și trece, repede, ieșim din termen. Știu, Carmen, dar stai, să vedem, c-o fi, c-o păți. A stat lângă mine să sun, în două ore era în aeroport, de pe drum au cumpărat bilete și în aceeași seară s-au întors victorioase de la București. Pentru fetele astea n-a existat nu există. Nu încă, mai e puțin, hai c-un brânci, dar nu există nu există.

Năsăudenii le datorează mult. Eu, asemenea. Crucea de pe capela școlii, după juma de secol de când a fost aruncată în praf de bolșevici, și datorită lor s-a întors acolo. Eram în birou, respiram apăsat de greul birocrației, mi se ridicau oponenți de unde mă așteptam mai puțin și Carmen, calmă, stai liniștit, se va rezolva, crucea se va întoarce pe monument. Și s-a întors.

Le datorăm recunoștință. Au făcut o treabă strașnică. Și simt că Năsăudul va câștiga, prin deplasarea interesului lor profesional în alt areal. Fiecare viață de om are niște vârste, de ce viața unui oraș ar fi altfel?

Mergeți cu bine, fetelor, vă mulțumim. Și țineți aproape, orașul ăsta fabulos are nevoie de voi, încă și mereu. Că poate tace timpul trecând, dar ce-ați făcut pentru oraș în timpul ăsta va vorbi.

Cu gura până la urechi, râzând, ca voi!

Năsăudul vă mulțumește!